Se trezeste cu parul ciufulit inainte de a suna ceasul, isi trage telefonul mai aproape pentru a vedea cat este ora si se zgribuleste. Nu este frig in camera, este perfecta temperatura dar un fior ii gadila spatele dezgolit.
Incet si cu pasi marunti se indreapta spre geam unde luna este inca de veghe alaturi de stelele asezate precum niste cristale pe rochia ei albastra. Nu este galagie, este o noapte linistita, calda si fara aglomeratie … trec grabite taxiurile ducand acasa petrecaretii sau pe cei care trebuie sa ajunga dintr-o parte in alta a orasului iar taxiul este singura lor scapare.
Zambeste sec, fad si tot nu ii place ceva si nimic nu ii lasa putin spatiu, aidoma unei pasari intr-o colivie sau a unui fluture prins in palme se zbate, se zbate inima ei, se simte si nu se poate linistii.
Deseneaza chipuri pe geam si fredoneaza punand accent pe sprancene si ochi … luna e un martor mut la ce se intampla si ar vrea sa ii redea creionarii viata macar cateva secunde pentru ca ea, creatorul lor, sa se bucure si sa isi bucure macar putin sufletul dar nu poate. Accepta ideea ca poate veghea in liniste, aproba prin ascunderi in nori ca dorul si absenta dor si inca lasa rani adanci.
Ea se indeparteaza de geam si cade din picioare, cade in maini si in genunchi, curg lacrimi si buzele ii tremura nu spune nimic si merge incet, incet catre pat locul care ii stie fiecare oftat, fiecare lacrima, suspin si gand.
Trage din nou telefonul mai aproape si cauta cu pieptul patat de lacrimi aceiasi melodie care o duce in alte vremuri cand impartea cu El aceleasi vise, aceiasi patura, aceiasi dorinta si aceiasi respiratie. Intoarce iar si iar acelasi cutit in rana si plange, e tot ce stie sa mai faca seara trecut de ora 12.
Nu stie ce sa faca, ar incerca sa adorma dar nu poate si ar face o baie fierbinte dar alege ultima varianta. Se indreapta catre baie … apa este fierbinte, pune dopul cazii si cat se umple cada scrie numele lui in oglinda dar aburii nu ii permit ca numele sa persiste si il sterg usor, din ambitie il scrie dar aburii continua sa stearga. Obosita, opreste apa si se scufunda in apa fierbinte care ii acopera umerii si iar plange si iar ofteaza, adorme … Il vede atat de aproape si ii spune tot ce are pe suflet, el tace, asculta dar ea se trezeste …. apa deja este rece si totul este brusc.
Desculta, asa cum a intrat iese din dus, pune o bluza larga pe ea si se indreapta spre bucatarie unde isi face o cafea.
Aprinde aragazul, pune pe foc un ibric, adauga zaharul, cafeaua si zambeste, parca visul a fost realitate … dar din pacate nu, nu a fost.
Soarele se incapataneaza sa iasa si isi arata cateva raze incalzindu-i trupul si zambindu-i, spunandu-i ca o noua zi de provocari o asteapta si va fi langa ea … zambeste printre lacrimi …
nu fi egoist :) imparte si cu altii
Adiutza87 