Idei, ganduri, pareri ...nimicuri personale

gand 06.06.017

Fumez linistita o tigara, soarele imi alinta pielea si zambesc, in dreapta mea esti TU… TU, Aceasta minuntata fiinta pe care o iubesc mai presus de orice si pentru care sincer as face orice pentru a te putea vedea fericit.
Lumea spune ca atunci cand sunt langa tine radiez, da… simt atat de multi fluturi in stomacel cand suntem impreuna incat ma indragostesc si reindragostesc de tine zi de zi … imi place zambetul tau, mirosul pielii tale, atingerea ta si parfumul tau unic de fiinta iubita. Esti ratiunea mea si motivul zambetului meu, cum totodata esti pentru mine cel care ma face sa rezist in lumea asta nebuna si plina de rautati.

Fumez si simt cum fiecare raza de soare este si mai puternica pe pielea mea  iar TU, TU imi zambesti si ma pierd … ma pierd si totodata sunt constinenta de prezenta ta , de glasul tau si de atingerea ta. Uneori sunt ca un copil mic si rusinios care se ascunde sub patura atunci cand mai vrea sa se joace si care de multe ori desi te are mai vrea si nu te mai lasa sa pleci pentru nimic in lume.
Langa tine ma simt un om puternic care nu stie „nu se poate” si nu stie ce inseamna durere sau suparare.
Nu imi place cand ne certam, ne suparam si ne atacam dar stiu … suntem doua firi tari care avem propriile orgolii care nu ne lasa sa trecem usor peste … promit sa fiu mai intelegatoare si mai las de la mine pentru noi, pentru tine…

Stiu ca vrei sa pleci pentru a-ti fi bine, dar sa stii ca imi va fi greu pentru ca nu vei mai fi fizic langa mine, desi stiu ca ne vom vedea 2 zile pe saptamana si nu vor fi cat 7 sau chiar 6 sau 5 … sunt 2 zile la 2 oameni … va fi greu dar voi fi bine, promit! Nu voi plange (incerc), ma voi gandi la tine mereu (de asta sa fi sigur) si te voi astepta cu bratele deschise si cu sufletul deschis … dar mai este nu stiu cat dar imi doresc sa faci ceea ce consideri si simti ca e bine pentru tine.

Mai trag un fum … pe fundal 2Pac si pielea mea este alintata de tine si mangaiata de soare … te ador …

ganduri · Idei, ganduri, pareri ...nimicuri personale

EA -IX-

La fel de ciufulit ii sta parul ca in ultimele zile, la fel de ravasit ii sta sufletul ca si pana acum si probabil la fel de agitat ii este somnul ca si pana azi dimineata. Isi toarna din sticla batranului Jack intr-un pahar curat un deget cat sa isi umezeasca buzele, cat sa uite ca iar EL lipseste si nici astazi nu a sunat.
Si-a fixat privirea pe coltul noptierei unde amprenta lui inca este prezenta, isi aminteste cum si cat de tare o strangea in brate in acea seara inclinand gatul de parca s-ar lasa muscata de un vampir si se strange ca si cum ar ingheta de frig dar nimic nu se intampla din toate acestea. Inclina gatul doar pentru a cadea si mai adanc in ganduri, a patrunde si mai profund acolo doar ea stie cat, ce si cum o doare.
Isi umezeste buzele in timp ce pieptul ii este patat de atatea lacrimi care nu se mai opresc, de parca ar fi dat drumul la un robinet si acesta nu se mai poate opri fiind defect. Suspina, deseneaza in minte amprenta lui si de aici incearca sa ii creioneze chipul atat de vag …
Telefonul suna, dar nu aude, gandurile ii sunt atat de profunde incat nu clinteste, este aidoma unei statui dar care respira printre lacrimi iar capatul celalalt al firului este EL, degeaba.
Trezita de sunetul mesajului vocal lasat tresare, asculta mesajul si parca si mai tare plange, cade in genunchi cu paharul in mana si privirea spre cer cerand parca o explicatie, degeaba.
Afara bate un vant de primavara, se scutura ciresii, este magic. Parfumul florilor de ciresi alinta si cel mai aspru miros, chiar si cel mai lipsit om de imaginatie viseaza …
O mana calda ii prinde parul ravasit in timp ce o gura calda ii saruta lacrimile … tremura. Paharul este langa EA, in el soarele isi face loc si straluceste cu atat de multa putere ca intr-o zi de vara. Ar vrea sa strige dar nu poate, ar vrea sa zambeasca dar lacrimile si gura lui o impiedica.
„-De ce acum?!”
„…”
„-De ce ai intarziat atat de mult?!De ce nu m-ai sunat?! De ce?!”
Gura lui nu se opreste in a-i saruta ochii, obrajii, gura si gatul…
„-Stai! Nu intelegi?! Chiar vreau sa stiu de ce ai venit si de ce nu ai sunat?!”
„- Iarta-ma, stiu ca sunt un prost ca m-am gandit numai la mine, ca nu te-am sunat, ca nu am indraznit sa te intreb decat o singura data daca esti bine si atunci nu a fost destul. Am fost plecat, dar m-am gandit la tine sa stii, chiar daca nu te sun, nu iti scriu foarte des sau nu vorbim, ma gandesc des la tine, la noi si aici unde am lucruri. Imi e dor de tine nebun in fiecare seara, imi doresc ca in fiecare seara sa te am langa mine, sa iti simt rasuflarea, sa iti aud cum inima bate si sa ma imbat in parfumul pielii tale…”
„-Minti!!!”
„-Mereu m-am gandit la tine, imi era intr-o zi atat de dor de tine incat am desenat pe o bucata de hartie gasita in timpul unui raid numele tau si ochii tai care ma fac sa fiu in viata in cele mai grele momente. Intr-o zi o bomba a explodat langa mine, nu ma gandeam decat la tine, la noi si la noaptea petrecuta impreuna … nu imi mai pasa de nimic si de nimeni. Am fost egoist ca nu te-am anuntat cum am fost un egoist ca nu m-am gandit sa te sun si sa iti spun, dar crede-ma am facut-o pentru tine.”
„…”
„-Iarta-ma ca am fost un fraier, un dobitoc, ce vrei dar te rog sa ma ierti!”
Ii saruta fruntea si o cuprinde in brate, sta in genunchi in fata ei si ii implora iertarea ca si cum ar cere iertare divinitatii pentru toate greselile pana in acel moment dar ea nu clinteste doar zambeste.
Ii ia obrajii si ii saruta fruntea, ochii, pometii. Il ia in brate sarutandu-i umerii si mainile.
„-E in regula, acum esti in siguranta, nu se va mai intampla nimic rau… suntem amandoi. Doar eu, tu si restul lumii.”

(loading…)

e7d55-tumblr_lklj282jva1qal55po1_500

Idei, ganduri, pareri ...nimicuri personale

21 mar-17

stiu ca nu sunt pe placul multora si multi nu ma plac, dar nu va oblig, nu o voi face niciodata cum niciodata nu voi cere mai mult decat primesc pentru ca nu am de ce, asa sunt eu … omul ala enervant sau sufocant, omul care zambeste chiar daca sufletul ii este in genunchi sau obrazul ii este brazdat de razboaie. nu cer iubire acolo unde nu exista si nu cer mila acolo unde ar trebui ca lumea sa taca. sunt acelasi om care sta in cubul lui si care deranjeaza cu un zambet sau cu o simpla prezenta. stiu ca nu ma suferiti, dar eu?! eu tac si va zambesc, atat pot … atat stiu…

chip de lut

Idei, ganduri, pareri ...nimicuri personale

gand 28.02.017

stii sau poate ca nu stii dar nu te condam… in aproape 30 de ani nu ti-am spus niciodata ca te iubesc si ca tin la tine cum tin la mama care m-a nascut si ca mi-as da ani din viata sa te am aproape si cat mai mult timp langa mine.
ma doare sa vad ca te doare, cand suferi ma simt neputincioasa si cand strigi de durere ma doare carnea pe mine…
esti tot si iti multumesc ca veghezi cu atata dragoste asupra mea, desi boala te-a schimbat si te-a facut alt om… dar vocea si ochii ti-au ramas la fel de senini si plini de dragososte ascunsa acolo intr-un colt si pentru mine.
te apreciez ca desi el nu mai este de 28 de ani tu i-ai ramas fidela si nu ai avut pe nimeni langa tine si ca ai ramas alaturi de noi…
as da tot ce as putea doar sa te am cat mai mult timp langa mine dar din pacate nu pot, cineva acolo Sus nu a facut si regula asta.
am devenit zilele astea un om egoist, da eu… omul care ar da tot sa te aiba langa el astazi a devenit egoist…
tu te rogi sa scapi, sa te ia mai repede de langa mine, eu vreau sa te tin aici langa mine desi stiu, vad si sunt constienta ca iti este foarte greu. tu plangi de durere de picioare, de articulatii, eu vreau sa ramai langa mine si sa ma bucur cat mai mult timp langa mine si sa nu pleci, tu vrei sa nu mai te doara, eu vreau sa stai, sa ma vezi mireasa si fericita… cum e viata… nu?!
te cred, te inteleg, ma doare pe mine sa te vad cum suferi dar in egoismul meu de a te vrea langa mine refuz sa te las sa pleci … as aduce daca as putea cei mai buni si priceputi medici, cele mai bune medicamente sa te fac bine, sa fii iar bunica mea, alzhaimerul sa nu il ai, durerile de oase sa nu existe si ochii tai sa zambeasca din nou.
imi e dor de cum erai si nu as vrea sa te las sa pleci niciodata desi stiu ca ti-ar fi mult mai usor si nu te-ai mai chinui cu nimic…
stiu sunt egoista acum…
te iubesc mami…

e6cdf-tumblr_mebcwxbufc1qklkoyo1_500

Idei, ganduri, pareri ...nimicuri personale

EA ~VIII~

Soarele se incapataneaza sa iasa din nori, e inca devreme… aburi fierbinti ies din cana scaldata in soare si alintata de razele lui…pe geam inca se vad desenele ei si amprentele lasate, nu poate sterge nimic, e ca si cum ar sterge din EA clipe pe care le-a trait atat de intes si care o fac sa zambeasca si acum…
E devreme, are ochii deschisi inca de la primele raze sau aproape decand soarele s-a hotarat sa alinte pamantul cu raze le lui…
O zi ca oricare alta si o zi la fel de obisnuita ca toate celelalte dar totusi deosebita in felul ei… nu este nici o aniversare sau o zi cu importanta maxima, este doar o simpla zi de joi sau miercuri?! Nici Ea nu mai stie ce zi este dar stie ca este una din acele zile in care totul imbraca o alta forma pentru ca nici o zi nu seamana cu alta …
Ii simte parfumul in camera desi el lipseste de doua nopti si inca il vede langa Ea…sunt clipe in care nimic nu o pot trezi din starea ei si din visare si din ganduri…in linstea camerei se aude telefonul aceiasi melodie care o fredoneaza de atata timp…se intinde dupa el, pentru a putea murmura cateva cuvinte
“-hei! Sunt bine, am ajuns, nu te aud dar sper ca esti bine! Te sun eu, sunt in campanie!”
“-da?! … ai grija de tine…”

Liniste… nu mai deranjeaza nimic si doar lacrimile incep din nou sa curga, si desenele isi reiau conturul pe geam… zambeste printre lacrimi dar zambetul ii este amar…in sinea ei se bucura ca l-a auzit desi pielea vrea sa il simta iar buzele sa il guste… nu poate, asa ca ii deseneaza in aburul de la cafea buzele si chipul il creioneaza.
Ia o gura de cafea si ofteaza, se simte sleita de puteri aidoma unui maratonist care se pregateste sa ajunga la linia de finish… dar linia ei de finish este deja marcata si mai aproape decat orice …

(… loading)

 

poze  (10)

ganduri · Idei · Idei, ganduri, pareri ...nimicuri personale

EA~VII~

“-tine-ma de mana si du-ma departe…”
“-unde ai vrea sa fii?!”
“-acolo unde mi-am dorit atunci cand tu ai lipsit..”
“-unde?!”
“-acolo unde imi era dor sa te vad, sa te revad, sa te simt, sa te am. Sa fim noi, doar tu si eu, eu si tu …”
Liniste … gura lui ii furase si ultimul cuvant pe care il rostise iar pe obrajii ei a cazut o lacrima, mai amara si mai fierbinte ca cele de pana acum. Erau intr-un final El si Ea iar totul prinsese o noua culoare pe langa ei, mai mult pe langa EA.
Il saruta atat de pasional si atatea lacrimi ii curgeau si erau atat de fierbinti incat puteau topii si cel mai mare si gros ghetar din Antartatica si totodata cea mai dura piatra era transformata in pietricele… zambea, il saruta, il tinea de mana… se imbata in parfumul lui, se pierdea in atingerile lui si sub privirea lui… ii iubeste din nou mainile, degetele, privirea… ochii, iubirea, candoarea, stralucirea…
Fac dragoste ca doi copii timizi si doi adulti care se cunosc atat de bine, incat fiecare cunoaste fiecare centrimetu al pieliii celuilaltsi de teama de a nu-i pierde parfumul sau a-i zgaria pielea atinge doar cu varful degetelor pielea, si buzele.
Lacrimile Ei sunt sunt sterge cu varful buzelor si adulmecate ca si un parfum fin dintr-o sticla atat de veche care in timp si-a pastrat aroma si culoarea.
Luna zambeste si ii acopera cu dragostea ei pe amandoi oferindu-le stralucirea si culoarea unica, argintie … acea stralucire pe care o imbraca cerul in maretia lui numai ca acum este pamanteasca …
Ii saruta tamplele, palmele si ochii… ii alinta pielea cu rasuflarea lui si ii mangaie sufletul cu vorbe pe care nu le-a mai rostit de mult si pe care EA si le-a dorit mereu sa le auda.
Sunt doar ei, ei doi si iubirea lor … se ratacesc unul in privirea celuilalt, se doresc din ce in ce mai mult…
Afara incepe ploaia, acea ploaie care ar spala si cel mai pacatos lepros si cel mai adanc pacat … ii ingana la fiecare atingere si ii apropie cu fiecare picatura cazuta pe strasina.
Ar vrea sa ii spuna cat de mult i-a lipsit si cat de dor i-a fost dar nu poate, astfel il priveste in ochi si ii ofera toata dragostea ei in privirea fixa pe care o atinteste asupra lui.
Se simte atat de bine langa el incat simte ca poate atinge inaltul cerului si coboara alunecand pe stele si nori nu vor sa ii zgarie pielea fina.
Se scufunda in dragostea lui si toata iubirea ce i-o poarta… ochii ii sclipesc iar bratele sunt prea scurte pentru a putea cuprinde toata iubirea ce ii este oferita … este fericita si radiaza, daca ar putea ar lumina toata incaparea numai ridicand privirea spre cer … i-a lipsit atat de mult …
Simte ca in interiorul ei se naste un foc de artifcii care nu il poate descrie, cuprinde, bucura de el si avea langa ea …
Pielea i se furnica la atingerea lui, sanii se intaresc in palmele lui si simte cum totul prinde alta forma in preajma lui … este depdenta de parfumul lui si astazi si-a primit doza asemena unui drogat … cantitatea ideala si perfecta pentru o doza de fericire maxima …
“unde ai fost atata vreme?!” il intreaba din privire dar el tace … nu spune nimic, isi ascunde raspunsurile inchizand ochii … “de ce nu m-ai cautat cand ai fost atat de departe?!” iar tace, prefera sa o stranga de mana si sa nu ii priveasca ochii … “vei mai pleca?! ma parasesti iar?!” se uita la ea … tace deschide gura doar pentru a o saruta din nou nu ca sa ii raspunda … se uita la el iar lacrimile izvorasc din nou din ochii ei negrii si se impletesc sub barba, patandu-i pieptul ca in acele nopti in care era singura …
Satul de atatea priviri si poate lacrimi El se ridica si merge la fereastra, acolo unde EA statea atatea nopti si se certa cu luna, isi admira cicatricile lasate de atata dor, era altarul ei … acum si al lui.
“trebuie sa plec, intr-o calatorie… nu ma intreba cand vin, daca ma intorc iar aici, daca te mai am sau ma mai ai … stiu ca trebuie sa plec…”
Se lasa linistea … o liniste atat de apasatoare incat se aude cum inima lor bate atat de puternic  incat le-ar strapunge pieptul …
“de ce…?!” cu ultimele puteri “de ce acum?! De ce noi?!” … rasufla greu … plange in hohote …
Nu se uita la EA … ii admira in schimb altarul … regaseste desene pe geam, zambeste sec in coltul gurii si nu spune nimic … intr.un final se intoarce catre ea … o vede in pat cocon … ar vrea sa se apropie dar se teme sa nu deranjeze … ramane acolo si se uita pe cer … vede acelasi dans nebun al norilor pe cer, aceiasi luna care se joaca si aude cum ploaia si-a lasat amprenta pe frunze… tace.
Ar cadea in genunchi in fata ei cerandu-i iertare pentru tot, pentru nopti nedormite, pentru sarutari furate, pentru amprente lasate adanc pe pielea ei … dar nu o face … se intoarce doar sa ii spuna atat “iarta-ma!”.
O ia in brate si incearca sa o linisteasca … usor adoarme in bratele ei si invers…

Dimineata o surprinde singura in pat … El lipseste … parfumul ii e prezent dar atat  … din nou doar Ea…

impreuna dar separati

 

ganduri · Idei · Idei, ganduri, pareri ...nimicuri personale

gand…23.02.017

nu stiu ce sa scriu pentru ca simt prea multe si nu stiu ce sa simt pentru ca toate imi sunt la fel de frumoase si la fel de pure ca noi doi as putea zice.
recunosc, a fost un timp ce.i drept ani sau poate chiar 6 cand nu mai credeam in dragoste, in relatii si in iubire … imi era sila sa mai aud cele doua cuvinte, nu imi mai doream sa ies nicaieri pentru ca erau mereu doi si nu mai vroiam sa fac nimic pentru ca totul se invartea in jurul cifrei 2. da, imi era greu sa mai visez si sa mai sper ca intr.o buna zi soarele va iesi si pe strada mea si voi putea zambi din nou.
am ramas fara un loc de munca din august si asta a amplificat cumva in mine sentimentul de lehamite si lipsa de de incredere isi facea simtita prezenta.
ma gandesc acum cu multa groaza ce a fost in mine atata timp in care in mine au fost numai furtuni si numai ploaie, zambeam dar zambeam formal si fortat… in mine era doar principiul „zambeste! ca nimeni sa nu stie ce rani te dor.” si chestia asta chiar era un principiu de viata pentru mine … ciudat nu?!
foarte … refuzam sa cred ca iubirea pentru mine mai exista si ca undeva in lumea asta cineva exista si pentru mine … da… probabil la cate suturi in fund am luat am refuzat sa mai vad si soarele … nu am fost prada nimanui, dar mereu m.am imbatat cu apa rece si mereu am crezut ca e ceva si pentru mine dar din pacate nu a fost si e mai bine ca a fost asa.
intr.o seara in care aveam sufletul in genunchi si inima facuta franjuri ai aparut TU, acea sclipire si acea vorba care nu a mai fost spusa de 3 ani si lasata in vant cu tot dorinte si vise.
nu ma asteptam sa te revand, sa te am, sa ma bucur de prezenta ta si sa te simt. am ajuns usor usor sa tin la tine mai mult ca niciodata, sa imi doresc sa fiu in fiecare zi alaturi de tine, sa adorm si sa ma trezesc langa tine, sa iti ador parfumul si sa devin dependenta de atingerile tale.
recunosc ca am ajuns sa te ador usor usor voi incepe sa te iubesc. recunosc imi doresc sa fim mereu la fel de frumosi si la fel de nebuni, sa ne mutam impreuna si sa construim ceva frumos impreuna. recunosc ca iti mai scot si eu prin greselile mele un fir de par alb sau mai nasc un nerv dar sa stii ca nu o fac intentionat si tin mult la tine.
iti multumesc pentru ca ma iubesti, respecti, intelegi si esti langa mine… iti multumesc ca existi.
as vrea sa iti spun mai multe dar nu cred ca am destule cuvinte si pot exprima ce simt aici… te ador si tot ce imi doresc este sa ai grija de tine.

Invata-ma te rog ...