ganduri · Idei · Idei, ganduri, pareri ...nimicuri personale · pareri ...nimicuri personale

ganduri de toamna 12.10.2017

citesc ca ultimul articol aici a fost pe data de 06.06 hmm cand a trect atat de repede  timpul? cat de eogosit este si cat de grabit a devenit …. dar de ce ma mir, eu mai am putin si ma incalt de 30 de toamne sau tomni ori ani tomnatici pentru ca noiembrie nu e primavara nici cum …
constat ca s-au schimbat multe de atunci si pana acum … nu sunt schimbari majore, notabile dar ele exista sunt clipe care le-am trait frumos. de atunci si pana acum nu pot sa zic ca m-am ingrasat foarte mult sau am slabit si am devenit miss peste noapte, sau m.am culcat acelasi visator si m-am trezit omul matur pe care toti il acuza de intarziere in viata mea (ghinion!), ori nu stiu m.am maritat, am un copil si sunt la casa (asta inca nu, dar o sa vina si ziua aia, rabdare!).
sa va povestesc ca am trait anul asta 3 nunti de la care am ramas cu cate o nostalgie, desi poate nu ar fi trebuit … prima a avut si un botez si au fost doua emotii mari si pentru miri si pentru cea mica care e un copil minunat si frumos, un ingeras … a doua nunta a fost a verisoarei mele, am fost si domnisoara de onoare, aici am prins buchetul si emotiile au fost mari pentru ca am trait mare parte din copilarie alaturi de ea si am impartasit multe, chiar daca uneori nu am mai vorbit din cauza unor copilarii, la fel de draga mi.a ramas si de aici si emotiile uriase si bucuria fara cuvinte … a treia nunta a fost a finei mele, care imi poarta numele, care a fost si ea deosebita pentru ca mai ieri ne inchideam in bagaje si acum fata a crescut mare si s.a maritat si e un om la casa lui.
pe langa nunti am avut si timp pentru mine, pentru tine dar mai ales pentru noi … o saptamana am fugit de Bucuresti si ne.am ascuns la mare … o saptamana unde am fost noi si restul lumii, e adevarat ca tot acum am vazut (poate ca asa a fost sa fie sau asta trebuia sa se intample) cum o prietenie veche se duce pe apa sambetei din cauza unor gesturi si vorbe care nu isi aveau rostul indiferent daca aveau sau nu miros de alcool. partea cea mai frumoasa (pentru ca ea exista) este faptul ca am vazut ca ne intelegem bine, motive de cearta nu exista si grija dar si iubirea exista intre noi, ceea ce conteaza foarte mult.
imi pare rau de multe, realizez ca am pierdut multe si mult din cauza orgoliul meu care uneori nu stiu cum poate fi asa de mare … as minti sa spun ca nu imi e dor de anumite persoane dar asta e … imi mentin orgoliul sus desi gresesc … poate ca intr-o zi ma voi intoarce asa cum am facut-o mereu dar acum nu cred …
observ cu ingrijorare ca de multe ori nu mai exista timp pentru mai nimic, in cursul saptamanii putin ca a doua zi inapoi la munca cat despre timpul din weeekend este atat de rapid incat nici nu contientizez ca e duminica seara iar luni iar merg la munca….
am multe in cap, vreau sa scriu multe dar dispar cand le scriu … dar REVIN!
pe curand

Adiutza:)

ganduri · Idei, ganduri, pareri ...nimicuri personale

EA -IX-

La fel de ciufulit ii sta parul ca in ultimele zile, la fel de ravasit ii sta sufletul ca si pana acum si probabil la fel de agitat ii este somnul ca si pana azi dimineata. Isi toarna din sticla batranului Jack intr-un pahar curat un deget cat sa isi umezeasca buzele, cat sa uite ca iar EL lipseste si nici astazi nu a sunat.
Si-a fixat privirea pe coltul noptierei unde amprenta lui inca este prezenta, isi aminteste cum si cat de tare o strangea in brate in acea seara inclinand gatul de parca s-ar lasa muscata de un vampir si se strange ca si cum ar ingheta de frig dar nimic nu se intampla din toate acestea. Inclina gatul doar pentru a cadea si mai adanc in ganduri, a patrunde si mai profund acolo doar ea stie cat, ce si cum o doare.
Isi umezeste buzele in timp ce pieptul ii este patat de atatea lacrimi care nu se mai opresc, de parca ar fi dat drumul la un robinet si acesta nu se mai poate opri fiind defect. Suspina, deseneaza in minte amprenta lui si de aici incearca sa ii creioneze chipul atat de vag …
Telefonul suna, dar nu aude, gandurile ii sunt atat de profunde incat nu clinteste, este aidoma unei statui dar care respira printre lacrimi iar capatul celalalt al firului este EL, degeaba.
Trezita de sunetul mesajului vocal lasat tresare, asculta mesajul si parca si mai tare plange, cade in genunchi cu paharul in mana si privirea spre cer cerand parca o explicatie, degeaba.
Afara bate un vant de primavara, se scutura ciresii, este magic. Parfumul florilor de ciresi alinta si cel mai aspru miros, chiar si cel mai lipsit om de imaginatie viseaza …
O mana calda ii prinde parul ravasit in timp ce o gura calda ii saruta lacrimile … tremura. Paharul este langa EA, in el soarele isi face loc si straluceste cu atat de multa putere ca intr-o zi de vara. Ar vrea sa strige dar nu poate, ar vrea sa zambeasca dar lacrimile si gura lui o impiedica.
„-De ce acum?!”
„…”
„-De ce ai intarziat atat de mult?!De ce nu m-ai sunat?! De ce?!”
Gura lui nu se opreste in a-i saruta ochii, obrajii, gura si gatul…
„-Stai! Nu intelegi?! Chiar vreau sa stiu de ce ai venit si de ce nu ai sunat?!”
„- Iarta-ma, stiu ca sunt un prost ca m-am gandit numai la mine, ca nu te-am sunat, ca nu am indraznit sa te intreb decat o singura data daca esti bine si atunci nu a fost destul. Am fost plecat, dar m-am gandit la tine sa stii, chiar daca nu te sun, nu iti scriu foarte des sau nu vorbim, ma gandesc des la tine, la noi si aici unde am lucruri. Imi e dor de tine nebun in fiecare seara, imi doresc ca in fiecare seara sa te am langa mine, sa iti simt rasuflarea, sa iti aud cum inima bate si sa ma imbat in parfumul pielii tale…”
„-Minti!!!”
„-Mereu m-am gandit la tine, imi era intr-o zi atat de dor de tine incat am desenat pe o bucata de hartie gasita in timpul unui raid numele tau si ochii tai care ma fac sa fiu in viata in cele mai grele momente. Intr-o zi o bomba a explodat langa mine, nu ma gandeam decat la tine, la noi si la noaptea petrecuta impreuna … nu imi mai pasa de nimic si de nimeni. Am fost egoist ca nu te-am anuntat cum am fost un egoist ca nu m-am gandit sa te sun si sa iti spun, dar crede-ma am facut-o pentru tine.”
„…”
„-Iarta-ma ca am fost un fraier, un dobitoc, ce vrei dar te rog sa ma ierti!”
Ii saruta fruntea si o cuprinde in brate, sta in genunchi in fata ei si ii implora iertarea ca si cum ar cere iertare divinitatii pentru toate greselile pana in acel moment dar ea nu clinteste doar zambeste.
Ii ia obrajii si ii saruta fruntea, ochii, pometii. Il ia in brate sarutandu-i umerii si mainile.
„-E in regula, acum esti in siguranta, nu se va mai intampla nimic rau… suntem amandoi. Doar eu, tu si restul lumii.”

(loading…)

e7d55-tumblr_lklj282jva1qal55po1_500

ganduri · Idei · Idei, ganduri, pareri ...nimicuri personale

EA~VII~

“-tine-ma de mana si du-ma departe…”
“-unde ai vrea sa fii?!”
“-acolo unde mi-am dorit atunci cand tu ai lipsit..”
“-unde?!”
“-acolo unde imi era dor sa te vad, sa te revad, sa te simt, sa te am. Sa fim noi, doar tu si eu, eu si tu …”
Liniste … gura lui ii furase si ultimul cuvant pe care il rostise iar pe obrajii ei a cazut o lacrima, mai amara si mai fierbinte ca cele de pana acum. Erau intr-un final El si Ea iar totul prinsese o noua culoare pe langa ei, mai mult pe langa EA.
Il saruta atat de pasional si atatea lacrimi ii curgeau si erau atat de fierbinti incat puteau topii si cel mai mare si gros ghetar din Antartatica si totodata cea mai dura piatra era transformata in pietricele… zambea, il saruta, il tinea de mana… se imbata in parfumul lui, se pierdea in atingerile lui si sub privirea lui… ii iubeste din nou mainile, degetele, privirea… ochii, iubirea, candoarea, stralucirea…
Fac dragoste ca doi copii timizi si doi adulti care se cunosc atat de bine, incat fiecare cunoaste fiecare centrimetu al pieliii celuilaltsi de teama de a nu-i pierde parfumul sau a-i zgaria pielea atinge doar cu varful degetelor pielea, si buzele.
Lacrimile Ei sunt sunt sterge cu varful buzelor si adulmecate ca si un parfum fin dintr-o sticla atat de veche care in timp si-a pastrat aroma si culoarea.
Luna zambeste si ii acopera cu dragostea ei pe amandoi oferindu-le stralucirea si culoarea unica, argintie … acea stralucire pe care o imbraca cerul in maretia lui numai ca acum este pamanteasca …
Ii saruta tamplele, palmele si ochii… ii alinta pielea cu rasuflarea lui si ii mangaie sufletul cu vorbe pe care nu le-a mai rostit de mult si pe care EA si le-a dorit mereu sa le auda.
Sunt doar ei, ei doi si iubirea lor … se ratacesc unul in privirea celuilalt, se doresc din ce in ce mai mult…
Afara incepe ploaia, acea ploaie care ar spala si cel mai pacatos lepros si cel mai adanc pacat … ii ingana la fiecare atingere si ii apropie cu fiecare picatura cazuta pe strasina.
Ar vrea sa ii spuna cat de mult i-a lipsit si cat de dor i-a fost dar nu poate, astfel il priveste in ochi si ii ofera toata dragostea ei in privirea fixa pe care o atinteste asupra lui.
Se simte atat de bine langa el incat simte ca poate atinge inaltul cerului si coboara alunecand pe stele si nori nu vor sa ii zgarie pielea fina.
Se scufunda in dragostea lui si toata iubirea ce i-o poarta… ochii ii sclipesc iar bratele sunt prea scurte pentru a putea cuprinde toata iubirea ce ii este oferita … este fericita si radiaza, daca ar putea ar lumina toata incaparea numai ridicand privirea spre cer … i-a lipsit atat de mult …
Simte ca in interiorul ei se naste un foc de artifcii care nu il poate descrie, cuprinde, bucura de el si avea langa ea …
Pielea i se furnica la atingerea lui, sanii se intaresc in palmele lui si simte cum totul prinde alta forma in preajma lui … este depdenta de parfumul lui si astazi si-a primit doza asemena unui drogat … cantitatea ideala si perfecta pentru o doza de fericire maxima …
“unde ai fost atata vreme?!” il intreaba din privire dar el tace … nu spune nimic, isi ascunde raspunsurile inchizand ochii … “de ce nu m-ai cautat cand ai fost atat de departe?!” iar tace, prefera sa o stranga de mana si sa nu ii priveasca ochii … “vei mai pleca?! ma parasesti iar?!” se uita la ea … tace deschide gura doar pentru a o saruta din nou nu ca sa ii raspunda … se uita la el iar lacrimile izvorasc din nou din ochii ei negrii si se impletesc sub barba, patandu-i pieptul ca in acele nopti in care era singura …
Satul de atatea priviri si poate lacrimi El se ridica si merge la fereastra, acolo unde EA statea atatea nopti si se certa cu luna, isi admira cicatricile lasate de atata dor, era altarul ei … acum si al lui.
“trebuie sa plec, intr-o calatorie… nu ma intreba cand vin, daca ma intorc iar aici, daca te mai am sau ma mai ai … stiu ca trebuie sa plec…”
Se lasa linistea … o liniste atat de apasatoare incat se aude cum inima lor bate atat de puternic  incat le-ar strapunge pieptul …
“de ce…?!” cu ultimele puteri “de ce acum?! De ce noi?!” … rasufla greu … plange in hohote …
Nu se uita la EA … ii admira in schimb altarul … regaseste desene pe geam, zambeste sec in coltul gurii si nu spune nimic … intr.un final se intoarce catre ea … o vede in pat cocon … ar vrea sa se apropie dar se teme sa nu deranjeze … ramane acolo si se uita pe cer … vede acelasi dans nebun al norilor pe cer, aceiasi luna care se joaca si aude cum ploaia si-a lasat amprenta pe frunze… tace.
Ar cadea in genunchi in fata ei cerandu-i iertare pentru tot, pentru nopti nedormite, pentru sarutari furate, pentru amprente lasate adanc pe pielea ei … dar nu o face … se intoarce doar sa ii spuna atat “iarta-ma!”.
O ia in brate si incearca sa o linisteasca … usor adoarme in bratele ei si invers…

Dimineata o surprinde singura in pat … El lipseste … parfumul ii e prezent dar atat  … din nou doar Ea…

impreuna dar separati

 

ganduri · Idei · Idei, ganduri, pareri ...nimicuri personale

gand…23.02.017

nu stiu ce sa scriu pentru ca simt prea multe si nu stiu ce sa simt pentru ca toate imi sunt la fel de frumoase si la fel de pure ca noi doi as putea zice.
recunosc, a fost un timp ce.i drept ani sau poate chiar 6 cand nu mai credeam in dragoste, in relatii si in iubire … imi era sila sa mai aud cele doua cuvinte, nu imi mai doream sa ies nicaieri pentru ca erau mereu doi si nu mai vroiam sa fac nimic pentru ca totul se invartea in jurul cifrei 2. da, imi era greu sa mai visez si sa mai sper ca intr.o buna zi soarele va iesi si pe strada mea si voi putea zambi din nou.
am ramas fara un loc de munca din august si asta a amplificat cumva in mine sentimentul de lehamite si lipsa de de incredere isi facea simtita prezenta.
ma gandesc acum cu multa groaza ce a fost in mine atata timp in care in mine au fost numai furtuni si numai ploaie, zambeam dar zambeam formal si fortat… in mine era doar principiul „zambeste! ca nimeni sa nu stie ce rani te dor.” si chestia asta chiar era un principiu de viata pentru mine … ciudat nu?!
foarte … refuzam sa cred ca iubirea pentru mine mai exista si ca undeva in lumea asta cineva exista si pentru mine … da… probabil la cate suturi in fund am luat am refuzat sa mai vad si soarele … nu am fost prada nimanui, dar mereu m.am imbatat cu apa rece si mereu am crezut ca e ceva si pentru mine dar din pacate nu a fost si e mai bine ca a fost asa.
intr.o seara in care aveam sufletul in genunchi si inima facuta franjuri ai aparut TU, acea sclipire si acea vorba care nu a mai fost spusa de 3 ani si lasata in vant cu tot dorinte si vise.
nu ma asteptam sa te revand, sa te am, sa ma bucur de prezenta ta si sa te simt. am ajuns usor usor sa tin la tine mai mult ca niciodata, sa imi doresc sa fiu in fiecare zi alaturi de tine, sa adorm si sa ma trezesc langa tine, sa iti ador parfumul si sa devin dependenta de atingerile tale.
recunosc ca am ajuns sa te ador usor usor voi incepe sa te iubesc. recunosc imi doresc sa fim mereu la fel de frumosi si la fel de nebuni, sa ne mutam impreuna si sa construim ceva frumos impreuna. recunosc ca iti mai scot si eu prin greselile mele un fir de par alb sau mai nasc un nerv dar sa stii ca nu o fac intentionat si tin mult la tine.
iti multumesc pentru ca ma iubesti, respecti, intelegi si esti langa mine… iti multumesc ca existi.
as vrea sa iti spun mai multe dar nu cred ca am destule cuvinte si pot exprima ce simt aici… te ador si tot ce imi doresc este sa ai grija de tine.

Invata-ma te rog ...

ganduri · Idei · Idei, ganduri, pareri ...nimicuri personale

Ea -V-

Cate pahare goale de licori si cate guri strambe ar trebui sa mai sculte pentru a-l putea revedea?! Cate stele sa numere si cate rasarituri sa astepte pentru a-l putea avea din nou in bratele ei?! Ridica mirata, trista, sictirita si suparata din umeri… nu intelege cum, de ce si mai ales cand s-a intamplat tot.
Cate priviri si cate strigate ar trebui a aiba in suflet ca el sa se mai intoarca pret de cateva clipe?!
Ii e dor de o atingere, de un parfum, de o tigara, de un rasarit furat si de nopti inganate la infinit impartite la doi.
Se ridica din patul unde inainte era locul care le ascundea defectele si lumea lor nu cunoastea timp, spatiu, zile, ore, minute … era perfecta.
Merge catre altarul care ii este martorul mut al atator rugaminti si rugaciuni, dar aceasta data merge sa se certe cu luna dar si sa ii impartaseasca ultimele lacrimi scurse in ultimele zile.
Nu stie multe, spune in soapta ce o doare, ca il doreste, ca lumea ei nu mai are acelasi parfum fara el dar in seara asta luna nu o mai asculta, nu ii mai straluceste, se acunde in nori pana si stelele sunt acoperite de negru … incepe ploaia. Este atat de rece incat geamurile se aburesc iar totul imbraca haina efectului de „blur” … se simte singura, uitata si abandonata.
Face cativa pasi inapoi si priveste geamul aburit precum o pictura abstracta. Nu intelege multe si priveste tacuta ploaia si cum totul ia o alta forma si cum ploaia saruta cu atata dragoste trandafirii din ghiveciul asezat pe pervazul geamului din bucatarie.
Se hotaraste, iese in ploaie parca mai hotarata ca niciodata si isi doreste sa simta pe pielea ei inca calda stropii reci, cu pasi marunti dar siguri este doar se gandea, in mijlocul ploii.
Cu fiecare picatura de ploaie fiecare amintire este trezita din interiorul ei si readusa precum un vis langa ea, asa ca unele picaturi ii amintesc de primele intalniri si primele zambete, altele de seri petrecute impreuna iar altele incearca sa o trezeasca la realitate si sa ii sopteasca ceva dar in toata nebunia ei Ea nu aude nimic.
Nu stie ce sa faca, ar vrea sa planga, sa strige, sa intre inapoi in casa iar pana la urma alege sa intre in casa dar inainte de a face pasul catre usa priveste ingandurata cum fiecare picatura ii atinge pielea oferindu-o stari diferite, senzatii opuse si trairi rememorabile.
Face pasul, intra in caldura caminului, arunca tricoul dupa ea fiind ud fleasca si vre sa isi faca o baie fierbinte pentru a se incalzi asa ca se indreapta spre baie unde da drumul la apa, in drum inapoi spre camera ia o sticla si toarna pe fundul paharului licoarea batranului Jack, apoi aprinde o lumanare rosie.
Fara tricou si ramane in boxerii negri si in sanii goi, fura o gura in timp ce lumina lumanarii palpaie frumos creand umbre in peretele gol dar totusi plin de amprentele lor… ei… a ei.
Incepe sa tremure asa ca isi aprinde si o tigara din care nu are rabdare sa traga decat 4 fumuri tremurate, se hotaraste sa se indrepte catre baia fierbinte nu inainte de a-si umezi buzele cu batranul Jack.
Se inroseste pe loc in contact cu apa fierbinte, aceasta trecand timid de umerii ei, cade din nou pe ganduri langa ea sta acum paharul si sticla de Jack, au sa ii tina companie atat cat timp ritualul baii va exista doar lumanarea a ramas singura arzand asa cum stie ea, in liniste cat despre tigara s-a stins cu doar 4 fumuri trase din ea.
Se scufunda in apa fierbinte si doar genunchii ii se mai vad in rest este totul sub apa … in cap o mie de ganduri, pe buze un singur nume si un singur gust, pe corp doar atingeri dar si amprentele degetelor Lui.
Din nou la suprafata dar cu o respiratie mai grea, tot Ea… Paharul batranului asteapta cuminte in colt, sticla aproape goala ca si Ea.
Iese din cada la fel doar boxerii sunt rosii acum, sanii ii sunt la fel de goi, reaprinde tigara, lumanarea arde in aceiasi liniste in care a fost lasata si inainte, afara tot ploua dar nu ii mai pasa atat de tare.
E cald in camera, geamurile tot aburite, luna nu, stelele nici dar priveste ceasul … 2:22 „Mmmmm… obsedant!” murmura … se aseaza din nou in pat … fredoneaza aceiasi melodie „Shape of my heart” – Sting …
tumblr_n6h4ksrbpe1tdtv6oo1_500
tumblr_mhxlb4y9xm1qa9volo1_500
ganduri · Idei · Idei, ganduri, pareri ...nimicuri personale

31.12.016

2016… an de gratie, 31 decembrie ultima zi…

2016 un an deosebit prin natura multor lucruri care si a cernut mai bine alte lucruri … un an in care am cernut bine sita si am constatat cu stupoare ca nu toata lumea care iti zambeste iti este prieten si nu toata lumea care iti este prieten de peste 7 ani inseamna ca va fi prieten pe viata sau exista prersoane care desi nu au zis nimic 2 ani, apar in momentul potrivit si o data cu venirea lor si lumea ta se schimba si iti ofera o alta nuanta si un alt parfum in viata ta.

2016 un al schimbarilor si un an care m-a invatat si mi-a aratat ca pot mai multe chiar daca am zis ca nu o voi face si ca pot schimba din lacrimi un zambet asa doar magicienii reuseau sa o faca … dadada am propriul magician care imi face zilele senine si care a stiut sa imi invie inima atunci cand credeam ca nimic si nimeni nu o mai aduce pe linia de plutire…

am pierdut multe in 2016, am pierdut persoane pe care nu credeam ca le voi pierde, care mi-au inchis usi cand credeam ca nu se va intampla si multi m-au judecat mai aspru ca niciodata dar asta e … merg inainte nu imi arat ranile care si acum mai dor.

2016 anul in care am invatat ca dragostea cu sila nu merge si oricat ai incerca sa repari unele lucruri ele se incapataneaza sa nu mearga si e bine sa le lasi asa cum sunt ele si sa treci la urmatorul capitol din viata ta si sa zambesti dupa fiecare cazatura …

2016 un an in care am vazut orase frumoase, am respirat alt aer si mi-am indeplinit doua mari dorinte, am vizitat si am auzit si alta limba si alte regionalisme … am invatat mai bine foto … dar regret ca timpul a fost atat de hain incat s-a grabit si totul a ramas doar in fotografii si in suflet … dar ma voi intoarce pe unde sufletul ma cheama.

La final de 2016 am primit cel mai frumos cadou, raspunsul tuturor rugaciunilor si rugamintilor mele si alinarea tuturor lacrimilor mele dar si a cicatricilor provocate de timp si de oameni … iti multumesc ca existi in viata mea, iti multumesc ca esti TU. Te ador ❤

2016… mai este un al pierderilor si pe linie artistice, au curs si acolo lacrimi multe pentru ca Viata a incetat sa mai bata in inimile multor oameni frumosi care au ales sa fie langa ingeri nu langa noi, muritorii…

2017?! Nu imi doresc decat sa reintru in campul muncii, sa invat si mai multa foto, sa fiu sanatoasa si sa fim la fel de nebuni frumosi si indragostiti.

Va multumesc si voua ca existati si nu uitati ca fara voi viata nu are culoare si va doresc sa aveti un an mai bun, mai plin de zambete, de liniste, de bucurii si de momente placute care sa va taie rasuflarea.

Sa fiti cuminti si cu minti…

A voastra… Adiutza

ganduri · Idei · Idei, ganduri, pareri ...nimicuri personale

23.12.16

existam!
poate ca suntem prizonierii de multe ori a unor vise imposibile sau uneori a unei realitati care nu ne apartine. poate ca multi ne vad ca niste oameni prea visatori, dar gandim mai frumos ca ei, sau nu ne vad deloc decat atunci cand in graba lor se ciocnesc de noi. nu suntem nici mai mici si nici mai invizibili decat multi dar stim ca de cele mai multe ori fara noi, „astia” cum ne mai numiti, nu existati, deoarece vedeti voi sunteti ca si noi … prizonieri.

 

alone-girl-sad-favim-com-2990783