De primavara

Imbraca.te suflete in primavara,
Zambeste din nou ca prima oara,
Lasa sa te inunde miros de flori,
Lasa.te purtat si viseaza in culori.

Soarele diminetii sa te incalzeasca,
Pasarile cerului sa te inveseleasca,
Iarba verde sa-ti gadile talpile obosite,
Neincetat inima sa iti bata departe.

Lasa curcubeul privirea sa-ti aline,
Zambetul tau sa iti aduca zile senine,
Sa te bucuri de frig dar si de soare,
Sa stii ca azi poti avea ce maine dispare.

Nu inceta sa visezi, sa crezi si sa speri,
Caci viata e scurta rau, sa nu disperi,
Primavara e anotimpul renasterii,
Si totul e mereu si bucuria vietii.

dor…

Mi se face dor, poate prea mult dor de bun simt, de oameni care chiar isi iubesc tara si oameni care inteleg ca primind un mic si o bere nu poti fi cumparati, iar votul lor, unicul drept care nu a fost furat, este mai presus de aceste lucruri digestive.
Imi e dor sa mai vad un om ajutat din suflet fara a fi filmat sau pozat omul „binefacator”.
Poate cel mai dor nebun este cel de un zambet sincer. Cald, prietenos dar din suflet, ceea ce azi nu mai exista.
Imi e dor de un prieten sincer care sa inteleaga ca si tacerea e un raspuns iar cand te priveste sa vada in ochii tai ce te doare, iar cand simte ca nu mai poti sa iti ofere o sincera si calda imbratisare.
Imi e dor, da, de o viata buna, unde zambeam si chiar daca erai la pamant existau oameni care sa te ridice nu sa iti dea branci sau sa te impinga mai rau in groapa. Imi lipseste o vorba buna care sa spuna unde ai gresit iar daca celalalt a gresit sa isi ceara scuze, nu sa isi puna cenusa in cap doar sa recunoasca vina.
Imi e dor de multe lucruri frumoase si bune dar sper cu sufletul meu de copil care refuza sa vada uneori realitatea ca totul va reveni la normal, acum nu sariti ca „niciodata, trezeste-te” etc…
Nu, incercati sa.faceti ceva frumos si poate speranta care mai licare asa slab, fara vlaga, va deveni realitate intr.o zi.

infinit 28.08.20

te intrebi ce culoare are infitinitul?! e ca si cum ai descrie ce gust are fericirea si ce culoare are iubirea sau poate cum poti descrie bucuria pe intelesul unui om depresiv.

infinitul nu are culoare, nu are nici o pasiune la vedere sau ascunsa. infinitul e o stare, e un cantec blajin care ne alinta auzul, e o libertate de care suntem dependenti aidoma unei flori de caldura soarelui. infinitul este nemarginerea dorintei fierbinti care arde mocnit in noi asemenea unui carbune abia scos la lumina, este iubirea frumoasa care nu stie unde incepe, unde continua si unde se termina. infinitul este sufletul care bate neincetat in noi si care aduce linistea de care avem atata nevoie.
infinitul nu se explica in cuvinte, el este vazut si apreciat de ochii pe care niciodata nu stim cand ii vom inchide pentru totdeauna. nu are o culoare definita, dar are intotdeauna cele mai frumoase nunate, nu are un gust precis dar stim ca e ceva fin care nu se poate egala cu nimic in lumea asta. e o stare care iti inunda corpul si care te face sa radiezi si sa simti ca traiesti la un alt nivel.
infintul nu se poate desena cu o forma fixa dar il putem creioa in mintea si in sufletul nostru cu fiecare respiratie si traire.
il vedem acolo unde nimeni nu indrazneste si il antigem acolo unde se termina visele… e tot ce ne ramane atunci cand toti si toate dispar iar noi ramanem singuri asteptand o raza de soare sa ne incalzeasca.
infinitul e dragostea nemarginita si iubirea fara margini pe care nu contenim sa o avem si sa o impartasim sub diferite forme.

iubiri de vara

„Respir atat de frumos prin ochii tai,
Alerg prin venele tale, fara sa obosesc,
Inca o noapte de dragoste sa tresari,
Nimic nu e la fel, simt cu inima zambesc.”

Ii sopteste la ureche si isi ascunde chipul,
Se rusineaza precum un copil timd si firav,
Se aseaza langa el si isi dezgoleste umarul,
Ii ofera tot ce are, iubirea lor pe portativ.

Nu se poate opri din a.i saruta ochii caprui,
Inima si sufletul nu se pot opri din batai,
Nu mai conteaza iubirea este sau a cui,
Se acunfunda totul in dragostea cea dintai.

Iubirea lor e mai puternica si infloritoare,
Totul le apartine de la nori si stele,
Pana la soare si galaxii din indepartare,
Jura iubire vesnica, martori sunt doar ele.

Depresie…

Prapastia a crescut, iar pasul e tot mai mic
Durerea margini nu are iar cuvantul e nimic…
Nimic nu doare mai tare decat cuvantul,
Mai rabd nitel, inca nu imi iau avantul…

Nici cea mai sincera lacrima nu mai valoreaza,
Nici cuvantul pur „iarta.ma” nu mai conteaza.
Usa e atat de aproape decat intind mana,
Doare tot precum un cutit infipt in inima…

Gresesc ca sunt prost, gresesc ca om sunt,
Dar nu intotdeauna lacrimile mi le ascund.
Suferinta e grea si ma doare, dar cine stie?
Nimeni, se ascunde tot si arde ca o vapaie.

20.05.20

viata noastra este un intreg dans dictat de inima, ratiune si simtiri..
daca ai impresia ca nu stii sa dansez asculta mai bine inima, si vei invata care te poarta catre o alta poarta, o alta usa intr-o noua etapa…stang.. drept.. stang..
daca crezi ca ai uitat pasii celui mai important dans al vietii tale, inchide ochii si simte…ca poti zbura, ca apartii, ca nu esti singur si ca totul este asa cum ti-ai putut imagina..
daca ai cazut, fie impins de altii sau pur si simplu ai cazut fie intr-o pasa proasta, fie intr-o lumina mai putin placuta sau nu te regasesti in nimic, ridica-te precum o frumoasa floare, zambeste si ofera celorlalti de pe langa tine o raza din soarele care ti-l imaginezi deasupra ta si la care te rogi pentru a putea fi din nou pe linia de plutire.
nu inceta niciodata sa te lasi purtat de muzica vietii tale chiar daca ea nu este mereu asa cum ti l-ai dorit.
viata noastra este precum dansul unei balerine. la inceput vei cadea incercand sa iti mentii echilibru, vei avea si vanatai din care vei invata sa te ridici iar si iar, iar cand vei incepe sa iti asculti inima, sufletul si ratiunea vei vedea ca tot ce te inconjoara formeaza o melodie.

asculta vantul cum iti sopteste la urechi povesti, pasarile cum iti povestesc ce ele au vazut in zborul lor, priveste norii sa intelegi cum ei pot fi atat de sus pe culmi atat de inalte, bucura-te de curcubeu si de culorile lui incercand sa iti imaginezi culori la care altii nu indraznesc sa viseze. nu inceta sa priveste iarba, pomii, florile, fiecare are o poveste unica de spus si de ascultat..
vei invata de la fluturi sa iubesti intr-o zi cat pentru o vesnicie, de la furnici sa muncesti fara a astepta rasplata si de albine ca munca oricat de grea si oricate sacrificii cere ajuta mai mult decat ai crede.
nu inceta sa speri ca vei vedea si soarele pentru ca undeva exista si un colt pentru tine, chiar daca in preajma ta sunt multi ghetari si nu vei putea intelege niciodata cum se poate ca altii sa se bucure mereu de el si tu doar putin, pentru ca fiecare lucru are destinil sau creionat sau nu de alti.

nu toti ne-am nascut perfecti, suntem asa de perfecti si speciali asa cum suntem si nu toti ne-am nascut pentru a fi dansatori multi dintre noi reusesc sa simta muzica si fara a se exterioriza si doar pur simplu e in sufletul lor.

asculta si lasa-te purtat..

13.05.20

Intr.o lume in care „se rezolva” dar in realitate nu se poate, „vin acum” se transforma intr.o ora de asteptare, cand te dedici muncii tale si doar greselile se vad esti faultat grav, cand prietenul pe care il considerai cel mai bun iti inchide usa vietii in nas, cand cei in care ai crezut te vand, cand minciuna valoreaza mai mult decat crudul adevar, cand unii striga si altii incearca sa isi ia apararea iar la final tot ei sunt prosti si cand prietenia este confundata cu un sac de box unde doar iti versi amarul si atat…mori cu dreptatea de partea ta. Nimeni nu va recunoaste nimic si doar poate isi vor cere scuze dar dupa ce imaginea ta a fost calcata in picioare. Trebuie sa te ridici si sa mergi mai departe chiar daca doare si crezi ca nu vei reusi, esti dator sa incerci. Bafta!

 

 

 

gand 17.04.2020

te ascunzi…ma ascunzi…ne ascudem…
de ce?! de teama, de frica, dintr-o joaca sau ca asa simtim fara prea multe detalii fie ele inutile sau nu.
uneori simtim ca trebuie sa ascundem ceea ce simtim de frica sa nu fim raniti mai tarziu de tz persoane sau chiar de cel mai bun prieten, pentru ca nu-i asa adevarul doare oricat am fi de puternici.
alteori ne ascundem si ascundem iubirea atat de mult incat atunci cand primim iubire nici macar nu mai stim cum sa reactionam sau pur si simplu nu stim cum sa oferim ceea ce am ascuns atat de multa vreme de frica de a nu fi raniti…pentru ca doare.
in unele cazuri ne ferim sa ne aratam si zambetul, tot din cauza fricii de oameni pentru a nu fi inteles gresit sau nu a interpreta gresit acel zambet.
traim cu teama…teama de iubire, de singuratate, de a nu fi raniti, de a fi uitati si de a dezamagii. din pacate sunt temeri care nu pot fi evitate, dar care trebuie sa le accepta langa noi asa cum sunt caci si ele fac parte din noi si din viata noastra asta care ne chinuim sa o ducem de la un capat la altul fara a gandi vre-o clipa sa abandonam lupta…desi uneori cam iti vine sa renunti la tot si sa pleci. oare stii cat de greu e sa traiesti fara iubire? chiar daca e uneori ultimul lucru care ti-a ramas in viata…ea da sens multor lucruri totodata tot ea si multe, uneori fura gandurile, emotiile dar te inalta, te face sa zbori, sa simti ca esti viu. chiar daca te gandesti ca ea aduce suferinta merita, merita sa iubesti macar sa vezi cum e, pentru ca mai tarziu vei deveni depenedent de ea…chiar daca nu o recunosti si nu o mai vrei in viata ta, sau pur si simplu nu mai vrei sa o vezi in fata ochilor nu poti…e un rau necesar. poate ca fara alte lucruri mai poti dar fara iubire nu ai cum, nu ma refer doar la iubire de o persoana, atasamentul respectiv si ma refer la tot ce inseamna iubire, desi mai frumos este ca iubirea sa se imparta la doi dar sa nu iti pierzi speranta ca intr-o zi cineva iti va zambii si va fi acolo sa te astepte cu bratele deschise si ca te va strange la pieptul sau atunci cand lumea se va prabusii…nu trebie sa disperi dupa iubire ca ea va rasarii ca si soarele care rasare si a douazi chiar daca azi a fost o zi urata.
e greu sa vezi doi doi si tu unu’ dar poate ca cei doi azi sunt mai nu mai sunt impreuna din diverse motive si nu e deloc placut si nici frumos sa vezi cum ai tot si intr-o fractiune de secunda pierzi, doare chiar foarte tare dar asta e riscul iubirii… iubirea care pana la urma e o loterie, sau un simplu oc de poker, poti sa ai cele mai bune carti din lume dar daca nu esti atent pierzi.
e adevarat ca singuri ne nastem singuri murim dar pana la acel moment e bine sa crezi in iubire, in toate formele ei, sa crezi ca iubirea poate inseamna si vorbele de alinare ale unui prieten, cu toate ca nimeni nu stie ce e in sufletul tau si nimeni nu va intelege vreodata asta oricat si-ar dori.
nimeni nu poate intelege ce e in sufletul tau atunci cand esti la pamant nicioadata.
m-am lovit si eu de multe ori cu capul de ziduri, eu insami am creat unul, recunosc, care l-am facut din vorbe dure, palme de la viata sau de la oameni la care nu ma asteptam, usi inchise in nas si totusi speram sa mai iubesc si sa mai zambesc.
mi-am pierdut speranta multi ani dar, soarele pe care il rugam sa ma incalzeasca a rasarit intr-un mod atat de frumos si cred ca e cel mai stralucitor de pe intreg cerul, asa ca nu iti pierde speranta!