parfumul ei…

„povesteste-mi te rog, cum miroase toamna?!”
isi aranja mai bine ochelarii rotunzi pe nas si astepta un raspuns cum altul nu a mai fost dat pana atunci din partea lui. el a intins mana catre o carte veche si o deschise la semnul pus, isi drese vocea si ii raspunse:
„uite, aici este o frunza presata si pastrata de la prima noastra intalnire, in prima carte oferita in dar. daca vrei sa stii, incearca sa iti imaginezi asta mirosind frunza asta: imagineaza-ti prima ploaie de septembrie ca o bucurie ingerilor, care mai plang si ei de fericire uneori, doar au si ei un suflet ca al tau, al meu, al nostru. apoi in octombrie incearca sa iti amintesti parfumul gutuii galbene, iar mai profund parfumul dovlecului copt…”
„aham…”a murmurat ea cu ochii inchisi.
„mai imagineaza-ti mirosul frunzelor ruginite, sunetul vantului care atinge ramurile copacilor facandu-le sa vibreze aidoma corzilor unei viori”…
„si totusi, cum miroase toamna?”
„toamna, iubita mea, are parfumul tau!”

{…}

 

FB_IMG_1464600022581[1]

Reclame

noi …

dezbracati de vise, inconjuratai doar de sperante,
intindem mana spre inaltul astru, raza sa ne agate.
ne incalzim trupurile la flacara vie a dorintei,
cadem in placerea dulce nevinovata a inocentei.

nu incetam nici o clipa sa ne soptim cuvinte frumoase,
desi un vant rece si nebun ne bantuie intrand in oase.
ne facem promisiuni ca vom rezista amandoi impreuna,
din stelele martore imi impletesti frumoasa cununa.

ne impreunam incet, incet trupurile creand unul singur,
ne tinem strans de mana formand un loc atat de sigur.
acum suntem doar noi doi, atat si restul lumii incete,
se aud vocile  care nu demult seamanau a fi strigate.

nu ma tem de nimic, esti langa mine,
nu am ce sa mai pierd, te am pe tine.
probabil ca tu nu vei stii niciodata cat de mult te iubesc,
cat de mult te doresc si ca esti motivul pentru care zambesc.

arno_rafael_minkkinen

 

… dorinta

ia-mi sufletul ce-mi bate in palme,
mintiile ascunde-le tu intr-un cufar,
tine-mi zilele senine in teaca unei arme,
gusta-mi trupul precum ai savura un mar.
…
priveste-ma in ochi-mi negri atat de profund,
atinge-mi pielea atat de tandru si grijuliu,
nu ma lasa sa ma pierd acum sau sa ma scufund,
fa-ma sa uit, sa nu stiu cine sunt, sa mai fiu.
…
fa cum poti din plina zi noaptea noastra magica,
inunda-mi trupul dezgolit cu toata iubirea ta,
ia soarele de pe cer si transforma-l in luna,
sa nu ma satur nici o clipa sa fiu a ta…
…
intinde palmele tale calde sa-ti ofer iubirea,
intinde bratele senine sa iti pot da sufletul,
iti voi da totodata cum pot toata fiinta mea,
iar iubirea ce ti-o port iti va imbraca trupul.

 

e7d55-tumblr_lklj282jva1qal55po1_500

Toamna copilariei

Intr-o zi de toamna, nici prea inchisa,
pe un covor de frunze, dar nici prea deschisa,
Am vazut doi copilasi, alergand desculti,
vorbind si chicotind, crezandu-se deja adulti.

Se tineau de mana, multe lucuri isi impartaseau,
amintiri de peste vara asta isi aminteau,
Ce au facut,pe unde au fost si cate au mai vazut,
care rasarit, apus mai mult lor le-a placut.

Asta faceau mereu si mereu cand cei doi se revedeau,
pe seama verii trecute mereu ei radeau,
Dar intr-o zi ploioasa fata frumoasa nu a mai iesit,
din casa sau la scoala, baiatul a inebunit.

A intrebat mereu si pe toti de ea, dar insa nimic,
a suferit mult si timpul deloc nu a incetinit,
Anii au trecut repede, dar el acum tot la toamna,
lor se gandea, acum era domn, ea deja doamna.

Anii au zburat rapid, copii celor doi acum au aparut,
el are o fetita, ea un baietel, un nou parfum,
Intamplator cei doi s-au revazut, chiar s-au ciocnit,
erau cu cei doi copii, ce intamplare, ce destin.

Acum au reluat legatura si copii lor prieteni au devenit,
totul are un alt parfum, parintii lor de nedespartit,
I-au invatat pe cei mici secretul lor de atunci iar acum,
cum vorbeau, chicoteau ca doi adulti atunci de demult.

Si acum iata cum intr-o zi de toamna, calda nici inchisa,
pe un covor de frunze, o zi nici prea deschisa,
Doi copii maruntei si veseli alergau, strigau, desculti,
vorbeau, zambeau, chicoteau exact ca vechii lor adulti.

schita de toamna

Hai sa coloram impreuna toamna,
Tu sa iti iei o culoare deschisa,
Eu o voi alege pe cea ramasa, inchisa,
Vom pune totul pe un sevalet fara a ne da seama.

Tu desenezi frumos copacul nostru aramiu,
Eu voi desena soarele rosu la asfintit,
Tu vei fi probabil cel mut de uimire,
Eu voi desena pe noi doi si focul nostru care este mereu viu.

Desenezi o banca goala intr-o seara,
Un covor de frunze cazute dar galbene,
Un leagan, un suflet a inceput sa se legene,
O iubire urata, precum o cireasa uitata devenid amara.

Desenez o alee pustie, pe ea doi indragostiti,
Se tin de mana si in ochi ei doi se privesc,
Ridicati pe varfuri ei dau impresia ca plutesc,
Suntem doar noi, doi frumosi mereu indrgostiti si iubiti.

Tabloul nostru e aproape gata, terminat,
Este povestea noastra frumoasa de iubire,
Toamna fara mine si fara noi, ce intamplare,
La final reusim, ne zambim si gata el este deja semnat.

poz-63.jpg

Egoista

Da … sunt o egoista, stiu,
Am impartit ilegal zilele si noptile,
Am alungat cu rautate tot ce era pustiu,
Invat sa ma bucur ca un copil de clipele.

Da, sunt iar o mica egoista, deja stiu,
Am furat pe nesimtite din buzuar,zambetul tau,
Am invatat din nou cu tine sa simt, sa fiu,
Toata amaraciunea e aruncata departe in hau.

Da, iar sunt o egoista dar pentru noi,
Ma bucur sa te simt mereu la fiecare pas pe tine,
Invat sa deosebesc suflete pline de oameni goi,
Sa simt, imi place, o parte din cer din imi apratine.

Imi vei spune iar si iar ca sunt egoista,
Zilele sunt monotone, noptile sunt pentru amandoi,
Pentru noi incepe rautate sa nu fie. Iubirea exista!
Greutati nu, piedici nici. Cu tine invat sa merg iar: unu…doi.

Oricat de egoista as fi, sa stii ca te iubesc,
Si tu deja stii, pentru ca recunosc ca ti-am tot repetat,
Nu sunt, si tu stii, miss sau chiar cea mai frumoasa. Te doresc.
Acum suntem noi, nu mai conteaza cat de mult timpul ne-a asteptat.

e7d55-tumblr_lklj282jva1qal55po1_500