Idei, ganduri, pareri ...nimicuri personale

21 mar-17

stiu ca nu sunt pe placul multora si multi nu ma plac, dar nu va oblig, nu o voi face niciodata cum niciodata nu voi cere mai mult decat primesc pentru ca nu am de ce, asa sunt eu … omul ala enervant sau sufocant, omul care zambeste chiar daca sufletul ii este in genunchi sau obrazul ii este brazdat de razboaie. nu cer iubire acolo unde nu exista si nu cer mila acolo unde ar trebui ca lumea sa taca. sunt acelasi om care sta in cubul lui si care deranjeaza cu un zambet sau cu o simpla prezenta. stiu ca nu ma suferiti, dar eu?! eu tac si va zambesc, atat pot … atat stiu…

chip de lut

In incercarea de a scrie rime si versuri

o alta alta …

Tu sa ma ierti dragul meu ca nu te pot iubi ca alta,
Pentru ca asa sunt eu… o alta fata, sunt o alta alta.
Care nu este deloc perfecta si nici slaba,
Nici prea inalta, poate nici prea… firava.

Care nu arata deloc ca miss ul din revista,
Care nu isi ascunde deloc rasul in batista.
O alta… care desi uneori mai greseste,

Ea tine la tine, sa stii ca ea chiar te iubeste.
O fata simpla si destul de visatoare,
Nu sunt o albina din floare in floare.

O alta alta pe care o faci zilnic sa zambeasca,
De multe ori nu stie cum sa-ti multumeasca.
Asa sunt eu alta alta si tu stii,
Care iti scoate uneori albi peri.

Dar tu sa ma ierti ca eu  sunt asa.
Iti multumesc ca sunt in viata ta!!

El si Ea Buna Dimineata

Idei, ganduri, pareri ...nimicuri personale

gand 28.02.017

stii sau poate ca nu stii dar nu te condam… in aproape 30 de ani nu ti-am spus niciodata ca te iubesc si ca tin la tine cum tin la mama care m-a nascut si ca mi-as da ani din viata sa te am aproape si cat mai mult timp langa mine.
ma doare sa vad ca te doare, cand suferi ma simt neputincioasa si cand strigi de durere ma doare carnea pe mine…
esti tot si iti multumesc ca veghezi cu atata dragoste asupra mea, desi boala te-a schimbat si te-a facut alt om… dar vocea si ochii ti-au ramas la fel de senini si plini de dragososte ascunsa acolo intr-un colt si pentru mine.
te apreciez ca desi el nu mai este de 28 de ani tu i-ai ramas fidela si nu ai avut pe nimeni langa tine si ca ai ramas alaturi de noi…
as da tot ce as putea doar sa te am cat mai mult timp langa mine dar din pacate nu pot, cineva acolo Sus nu a facut si regula asta.
am devenit zilele astea un om egoist, da eu… omul care ar da tot sa te aiba langa el astazi a devenit egoist…
tu te rogi sa scapi, sa te ia mai repede de langa mine, eu vreau sa te tin aici langa mine desi stiu, vad si sunt constienta ca iti este foarte greu. tu plangi de durere de picioare, de articulatii, eu vreau sa ramai langa mine si sa ma bucur cat mai mult timp langa mine si sa nu pleci, tu vrei sa nu mai te doara, eu vreau sa stai, sa ma vezi mireasa si fericita… cum e viata… nu?!
te cred, te inteleg, ma doare pe mine sa te vad cum suferi dar in egoismul meu de a te vrea langa mine refuz sa te las sa pleci … as aduce daca as putea cei mai buni si priceputi medici, cele mai bune medicamente sa te fac bine, sa fii iar bunica mea, alzhaimerul sa nu il ai, durerile de oase sa nu existe si ochii tai sa zambeasca din nou.
imi e dor de cum erai si nu as vrea sa te las sa pleci niciodata desi stiu ca ti-ar fi mult mai usor si nu te-ai mai chinui cu nimic…
stiu sunt egoista acum…
te iubesc mami…

e6cdf-tumblr_mebcwxbufc1qklkoyo1_500

Idei, ganduri, pareri ...nimicuri personale

EA ~VIII~

Soarele se incapataneaza sa iasa din nori, e inca devreme… aburi fierbinti ies din cana scaldata in soare si alintata de razele lui…pe geam inca se vad desenele ei si amprentele lasate, nu poate sterge nimic, e ca si cum ar sterge din EA clipe pe care le-a trait atat de intes si care o fac sa zambeasca si acum…
E devreme, are ochii deschisi inca de la primele raze sau aproape decand soarele s-a hotarat sa alinte pamantul cu raze le lui…
O zi ca oricare alta si o zi la fel de obisnuita ca toate celelalte dar totusi deosebita in felul ei… nu este nici o aniversare sau o zi cu importanta maxima, este doar o simpla zi de joi sau miercuri?! Nici Ea nu mai stie ce zi este dar stie ca este una din acele zile in care totul imbraca o alta forma pentru ca nici o zi nu seamana cu alta …
Ii simte parfumul in camera desi el lipseste de doua nopti si inca il vede langa Ea…sunt clipe in care nimic nu o pot trezi din starea ei si din visare si din ganduri…in linstea camerei se aude telefonul aceiasi melodie care o fredoneaza de atata timp…se intinde dupa el, pentru a putea murmura cateva cuvinte
“-hei! Sunt bine, am ajuns, nu te aud dar sper ca esti bine! Te sun eu, sunt in campanie!”
“-da?! … ai grija de tine…”

Liniste… nu mai deranjeaza nimic si doar lacrimile incep din nou sa curga, si desenele isi reiau conturul pe geam… zambeste printre lacrimi dar zambetul ii este amar…in sinea ei se bucura ca l-a auzit desi pielea vrea sa il simta iar buzele sa il guste… nu poate, asa ca ii deseneaza in aburul de la cafea buzele si chipul il creioneaza.
Ia o gura de cafea si ofteaza, se simte sleita de puteri aidoma unui maratonist care se pregateste sa ajunga la linia de finish… dar linia ei de finish este deja marcata si mai aproape decat orice …

(… loading)

 

poze  (10)

ganduri · Idei · Idei, ganduri, pareri ...nimicuri personale

EA~VII~

“-tine-ma de mana si du-ma departe…”
“-unde ai vrea sa fii?!”
“-acolo unde mi-am dorit atunci cand tu ai lipsit..”
“-unde?!”
“-acolo unde imi era dor sa te vad, sa te revad, sa te simt, sa te am. Sa fim noi, doar tu si eu, eu si tu …”
Liniste … gura lui ii furase si ultimul cuvant pe care il rostise iar pe obrajii ei a cazut o lacrima, mai amara si mai fierbinte ca cele de pana acum. Erau intr-un final El si Ea iar totul prinsese o noua culoare pe langa ei, mai mult pe langa EA.
Il saruta atat de pasional si atatea lacrimi ii curgeau si erau atat de fierbinti incat puteau topii si cel mai mare si gros ghetar din Antartatica si totodata cea mai dura piatra era transformata in pietricele… zambea, il saruta, il tinea de mana… se imbata in parfumul lui, se pierdea in atingerile lui si sub privirea lui… ii iubeste din nou mainile, degetele, privirea… ochii, iubirea, candoarea, stralucirea…
Fac dragoste ca doi copii timizi si doi adulti care se cunosc atat de bine, incat fiecare cunoaste fiecare centrimetu al pieliii celuilaltsi de teama de a nu-i pierde parfumul sau a-i zgaria pielea atinge doar cu varful degetelor pielea, si buzele.
Lacrimile Ei sunt sunt sterge cu varful buzelor si adulmecate ca si un parfum fin dintr-o sticla atat de veche care in timp si-a pastrat aroma si culoarea.
Luna zambeste si ii acopera cu dragostea ei pe amandoi oferindu-le stralucirea si culoarea unica, argintie … acea stralucire pe care o imbraca cerul in maretia lui numai ca acum este pamanteasca …
Ii saruta tamplele, palmele si ochii… ii alinta pielea cu rasuflarea lui si ii mangaie sufletul cu vorbe pe care nu le-a mai rostit de mult si pe care EA si le-a dorit mereu sa le auda.
Sunt doar ei, ei doi si iubirea lor … se ratacesc unul in privirea celuilalt, se doresc din ce in ce mai mult…
Afara incepe ploaia, acea ploaie care ar spala si cel mai pacatos lepros si cel mai adanc pacat … ii ingana la fiecare atingere si ii apropie cu fiecare picatura cazuta pe strasina.
Ar vrea sa ii spuna cat de mult i-a lipsit si cat de dor i-a fost dar nu poate, astfel il priveste in ochi si ii ofera toata dragostea ei in privirea fixa pe care o atinteste asupra lui.
Se simte atat de bine langa el incat simte ca poate atinge inaltul cerului si coboara alunecand pe stele si nori nu vor sa ii zgarie pielea fina.
Se scufunda in dragostea lui si toata iubirea ce i-o poarta… ochii ii sclipesc iar bratele sunt prea scurte pentru a putea cuprinde toata iubirea ce ii este oferita … este fericita si radiaza, daca ar putea ar lumina toata incaparea numai ridicand privirea spre cer … i-a lipsit atat de mult …
Simte ca in interiorul ei se naste un foc de artifcii care nu il poate descrie, cuprinde, bucura de el si avea langa ea …
Pielea i se furnica la atingerea lui, sanii se intaresc in palmele lui si simte cum totul prinde alta forma in preajma lui … este depdenta de parfumul lui si astazi si-a primit doza asemena unui drogat … cantitatea ideala si perfecta pentru o doza de fericire maxima …
“unde ai fost atata vreme?!” il intreaba din privire dar el tace … nu spune nimic, isi ascunde raspunsurile inchizand ochii … “de ce nu m-ai cautat cand ai fost atat de departe?!” iar tace, prefera sa o stranga de mana si sa nu ii priveasca ochii … “vei mai pleca?! ma parasesti iar?!” se uita la ea … tace deschide gura doar pentru a o saruta din nou nu ca sa ii raspunda … se uita la el iar lacrimile izvorasc din nou din ochii ei negrii si se impletesc sub barba, patandu-i pieptul ca in acele nopti in care era singura …
Satul de atatea priviri si poate lacrimi El se ridica si merge la fereastra, acolo unde EA statea atatea nopti si se certa cu luna, isi admira cicatricile lasate de atata dor, era altarul ei … acum si al lui.
“trebuie sa plec, intr-o calatorie… nu ma intreba cand vin, daca ma intorc iar aici, daca te mai am sau ma mai ai … stiu ca trebuie sa plec…”
Se lasa linistea … o liniste atat de apasatoare incat se aude cum inima lor bate atat de puternic  incat le-ar strapunge pieptul …
“de ce…?!” cu ultimele puteri “de ce acum?! De ce noi?!” … rasufla greu … plange in hohote …
Nu se uita la EA … ii admira in schimb altarul … regaseste desene pe geam, zambeste sec in coltul gurii si nu spune nimic … intr.un final se intoarce catre ea … o vede in pat cocon … ar vrea sa se apropie dar se teme sa nu deranjeze … ramane acolo si se uita pe cer … vede acelasi dans nebun al norilor pe cer, aceiasi luna care se joaca si aude cum ploaia si-a lasat amprenta pe frunze… tace.
Ar cadea in genunchi in fata ei cerandu-i iertare pentru tot, pentru nopti nedormite, pentru sarutari furate, pentru amprente lasate adanc pe pielea ei … dar nu o face … se intoarce doar sa ii spuna atat “iarta-ma!”.
O ia in brate si incearca sa o linisteasca … usor adoarme in bratele ei si invers…

Dimineata o surprinde singura in pat … El lipseste … parfumul ii e prezent dar atat  … din nou doar Ea…

impreuna dar separati

 

ganduri · Idei · Idei, ganduri, pareri ...nimicuri personale

gand…23.02.017

nu stiu ce sa scriu pentru ca simt prea multe si nu stiu ce sa simt pentru ca toate imi sunt la fel de frumoase si la fel de pure ca noi doi as putea zice.
recunosc, a fost un timp ce.i drept ani sau poate chiar 6 cand nu mai credeam in dragoste, in relatii si in iubire … imi era sila sa mai aud cele doua cuvinte, nu imi mai doream sa ies nicaieri pentru ca erau mereu doi si nu mai vroiam sa fac nimic pentru ca totul se invartea in jurul cifrei 2. da, imi era greu sa mai visez si sa mai sper ca intr.o buna zi soarele va iesi si pe strada mea si voi putea zambi din nou.
am ramas fara un loc de munca din august si asta a amplificat cumva in mine sentimentul de lehamite si lipsa de de incredere isi facea simtita prezenta.
ma gandesc acum cu multa groaza ce a fost in mine atata timp in care in mine au fost numai furtuni si numai ploaie, zambeam dar zambeam formal si fortat… in mine era doar principiul „zambeste! ca nimeni sa nu stie ce rani te dor.” si chestia asta chiar era un principiu de viata pentru mine … ciudat nu?!
foarte … refuzam sa cred ca iubirea pentru mine mai exista si ca undeva in lumea asta cineva exista si pentru mine … da… probabil la cate suturi in fund am luat am refuzat sa mai vad si soarele … nu am fost prada nimanui, dar mereu m.am imbatat cu apa rece si mereu am crezut ca e ceva si pentru mine dar din pacate nu a fost si e mai bine ca a fost asa.
intr.o seara in care aveam sufletul in genunchi si inima facuta franjuri ai aparut TU, acea sclipire si acea vorba care nu a mai fost spusa de 3 ani si lasata in vant cu tot dorinte si vise.
nu ma asteptam sa te revand, sa te am, sa ma bucur de prezenta ta si sa te simt. am ajuns usor usor sa tin la tine mai mult ca niciodata, sa imi doresc sa fiu in fiecare zi alaturi de tine, sa adorm si sa ma trezesc langa tine, sa iti ador parfumul si sa devin dependenta de atingerile tale.
recunosc ca am ajuns sa te ador usor usor voi incepe sa te iubesc. recunosc imi doresc sa fim mereu la fel de frumosi si la fel de nebuni, sa ne mutam impreuna si sa construim ceva frumos impreuna. recunosc ca iti mai scot si eu prin greselile mele un fir de par alb sau mai nasc un nerv dar sa stii ca nu o fac intentionat si tin mult la tine.
iti multumesc pentru ca ma iubesti, respecti, intelegi si esti langa mine… iti multumesc ca existi.
as vrea sa iti spun mai multe dar nu cred ca am destule cuvinte si pot exprima ce simt aici… te ador si tot ce imi doresc este sa ai grija de tine.

Invata-ma te rog ...

Idei, ganduri, pareri ...nimicuri personale

EA ~VI~

Isi strange parul intr-o parte si respira adanc… priveste in oglinda fara cuvinte si fara a respire pret de cateva secunde… respira sacadat.
Desi abia trezita din somn respira atat de greu de parca ar fi alergat la un maraton sau cineva ar fi alergat-o in tot timpul asta… e obosita, mormaita, adormita nu este deloc in apele ei. Este o zi ca toate celelalte, poate mai mult soare pe cer si nori cu chef de joaca si cu un vant care ar trezi si cel mai somnors urs din grota in care hiberneaza.
Isi aprinde aragazul si o tigara si asteapta… parca il asteapta pe El dar El nu este, nu apare, nu vine. Apa da in clocot tigarea incepe sa faca scrum, trezita de astea isi toarna cafeaua in cana si din tigara ia un fum. Se lipeste de geam, priveste in gol, traieste in trecut, isi da gatul intro parte de parca ar vrea sa fie muscata… muscata de fantoma trecutului care o bantuie atat de mult si atat de des, care i-a devenit umbra si care ii tine noptile atat de treze.
Ia o gura de cafea si brusc isi aminteste, tresarind, ca undeva in camera mai sunt poze, poze cu ei doi si din primul lor Craciun petrecut impreuna cand in joaca fiecare spunea cate o poezie langa brad covingandu-l astfel pe Mos Craciun ca merita jucaria adusa. Era amuzant, haios si plin de traire acel moment… I se furnica pielea iar ochii i se umplu de lacrimi… nu stie cum sa isi explice pielea de gaina si lacrimile din ochi.
Priveste acele poze, murmura cumva poezia rostita in fata bradului si rade, rade amar si in gol dar parca nu este acel ras care acum il vede doar in fotografii.
Din cutia unde erau pozele gaseste si primele lor ornamente de brad pictate de ei, si globul de Craciun cu fotgrafia lor atasata in interiorul acestuia.
E tacuta, lasa fotografiile si cutia pe pat si se indreapta din nou spre geam, acolo unde in fiecare seara luna o vegheaza.


(loading…)

0ee11-_lonely__by_witchlady750