Idei, ganduri, pareri ...nimicuri personale

EA ~VIII~

Soarele se incapataneaza sa iasa din nori, e inca devreme… aburi fierbinti ies din cana scaldata in soare si alintata de razele lui…pe geam inca se vad desenele ei si amprentele lasate, nu poate sterge nimic, e ca si cum ar sterge din EA clipe pe care le-a trait atat de intes si care o fac sa zambeasca si acum…
E devreme, are ochii deschisi inca de la primele raze sau aproape decand soarele s-a hotarat sa alinte pamantul cu raze le lui…
O zi ca oricare alta si o zi la fel de obisnuita ca toate celelalte dar totusi deosebita in felul ei… nu este nici o aniversare sau o zi cu importanta maxima, este doar o simpla zi de joi sau miercuri?! Nici Ea nu mai stie ce zi este dar stie ca este una din acele zile in care totul imbraca o alta forma pentru ca nici o zi nu seamana cu alta …
Ii simte parfumul in camera desi el lipseste de doua nopti si inca il vede langa Ea…sunt clipe in care nimic nu o pot trezi din starea ei si din visare si din ganduri…in linstea camerei se aude telefonul aceiasi melodie care o fredoneaza de atata timp…se intinde dupa el, pentru a putea murmura cateva cuvinte
“-hei! Sunt bine, am ajuns, nu te aud dar sper ca esti bine! Te sun eu, sunt in campanie!”
“-da?! … ai grija de tine…”

Liniste… nu mai deranjeaza nimic si doar lacrimile incep din nou sa curga, si desenele isi reiau conturul pe geam… zambeste printre lacrimi dar zambetul ii este amar…in sinea ei se bucura ca l-a auzit desi pielea vrea sa il simta iar buzele sa il guste… nu poate, asa ca ii deseneaza in aburul de la cafea buzele si chipul il creioneaza.
Ia o gura de cafea si ofteaza, se simte sleita de puteri aidoma unui maratonist care se pregateste sa ajunga la linia de finish… dar linia ei de finish este deja marcata si mai aproape decat orice …

(… loading)

 

poze  (10)

ganduri · Idei · Idei, ganduri, pareri ...nimicuri personale

EA~VII~

“-tine-ma de mana si du-ma departe…”
“-unde ai vrea sa fii?!”
“-acolo unde mi-am dorit atunci cand tu ai lipsit..”
“-unde?!”
“-acolo unde imi era dor sa te vad, sa te revad, sa te simt, sa te am. Sa fim noi, doar tu si eu, eu si tu …”
Liniste … gura lui ii furase si ultimul cuvant pe care il rostise iar pe obrajii ei a cazut o lacrima, mai amara si mai fierbinte ca cele de pana acum. Erau intr-un final El si Ea iar totul prinsese o noua culoare pe langa ei, mai mult pe langa EA.
Il saruta atat de pasional si atatea lacrimi ii curgeau si erau atat de fierbinti incat puteau topii si cel mai mare si gros ghetar din Antartatica si totodata cea mai dura piatra era transformata in pietricele… zambea, il saruta, il tinea de mana… se imbata in parfumul lui, se pierdea in atingerile lui si sub privirea lui… ii iubeste din nou mainile, degetele, privirea… ochii, iubirea, candoarea, stralucirea…
Fac dragoste ca doi copii timizi si doi adulti care se cunosc atat de bine, incat fiecare cunoaste fiecare centrimetu al pieliii celuilaltsi de teama de a nu-i pierde parfumul sau a-i zgaria pielea atinge doar cu varful degetelor pielea, si buzele.
Lacrimile Ei sunt sunt sterge cu varful buzelor si adulmecate ca si un parfum fin dintr-o sticla atat de veche care in timp si-a pastrat aroma si culoarea.
Luna zambeste si ii acopera cu dragostea ei pe amandoi oferindu-le stralucirea si culoarea unica, argintie … acea stralucire pe care o imbraca cerul in maretia lui numai ca acum este pamanteasca …
Ii saruta tamplele, palmele si ochii… ii alinta pielea cu rasuflarea lui si ii mangaie sufletul cu vorbe pe care nu le-a mai rostit de mult si pe care EA si le-a dorit mereu sa le auda.
Sunt doar ei, ei doi si iubirea lor … se ratacesc unul in privirea celuilalt, se doresc din ce in ce mai mult…
Afara incepe ploaia, acea ploaie care ar spala si cel mai pacatos lepros si cel mai adanc pacat … ii ingana la fiecare atingere si ii apropie cu fiecare picatura cazuta pe strasina.
Ar vrea sa ii spuna cat de mult i-a lipsit si cat de dor i-a fost dar nu poate, astfel il priveste in ochi si ii ofera toata dragostea ei in privirea fixa pe care o atinteste asupra lui.
Se simte atat de bine langa el incat simte ca poate atinge inaltul cerului si coboara alunecand pe stele si nori nu vor sa ii zgarie pielea fina.
Se scufunda in dragostea lui si toata iubirea ce i-o poarta… ochii ii sclipesc iar bratele sunt prea scurte pentru a putea cuprinde toata iubirea ce ii este oferita … este fericita si radiaza, daca ar putea ar lumina toata incaparea numai ridicand privirea spre cer … i-a lipsit atat de mult …
Simte ca in interiorul ei se naste un foc de artifcii care nu il poate descrie, cuprinde, bucura de el si avea langa ea …
Pielea i se furnica la atingerea lui, sanii se intaresc in palmele lui si simte cum totul prinde alta forma in preajma lui … este depdenta de parfumul lui si astazi si-a primit doza asemena unui drogat … cantitatea ideala si perfecta pentru o doza de fericire maxima …
“unde ai fost atata vreme?!” il intreaba din privire dar el tace … nu spune nimic, isi ascunde raspunsurile inchizand ochii … “de ce nu m-ai cautat cand ai fost atat de departe?!” iar tace, prefera sa o stranga de mana si sa nu ii priveasca ochii … “vei mai pleca?! ma parasesti iar?!” se uita la ea … tace deschide gura doar pentru a o saruta din nou nu ca sa ii raspunda … se uita la el iar lacrimile izvorasc din nou din ochii ei negrii si se impletesc sub barba, patandu-i pieptul ca in acele nopti in care era singura …
Satul de atatea priviri si poate lacrimi El se ridica si merge la fereastra, acolo unde EA statea atatea nopti si se certa cu luna, isi admira cicatricile lasate de atata dor, era altarul ei … acum si al lui.
“trebuie sa plec, intr-o calatorie… nu ma intreba cand vin, daca ma intorc iar aici, daca te mai am sau ma mai ai … stiu ca trebuie sa plec…”
Se lasa linistea … o liniste atat de apasatoare incat se aude cum inima lor bate atat de puternic  incat le-ar strapunge pieptul …
“de ce…?!” cu ultimele puteri “de ce acum?! De ce noi?!” … rasufla greu … plange in hohote …
Nu se uita la EA … ii admira in schimb altarul … regaseste desene pe geam, zambeste sec in coltul gurii si nu spune nimic … intr.un final se intoarce catre ea … o vede in pat cocon … ar vrea sa se apropie dar se teme sa nu deranjeze … ramane acolo si se uita pe cer … vede acelasi dans nebun al norilor pe cer, aceiasi luna care se joaca si aude cum ploaia si-a lasat amprenta pe frunze… tace.
Ar cadea in genunchi in fata ei cerandu-i iertare pentru tot, pentru nopti nedormite, pentru sarutari furate, pentru amprente lasate adanc pe pielea ei … dar nu o face … se intoarce doar sa ii spuna atat “iarta-ma!”.
O ia in brate si incearca sa o linisteasca … usor adoarme in bratele ei si invers…

Dimineata o surprinde singura in pat … El lipseste … parfumul ii e prezent dar atat  … din nou doar Ea…

impreuna dar separati

 

ganduri · Idei · Idei, ganduri, pareri ...nimicuri personale

gand…23.02.017

nu stiu ce sa scriu pentru ca simt prea multe si nu stiu ce sa simt pentru ca toate imi sunt la fel de frumoase si la fel de pure ca noi doi as putea zice.
recunosc, a fost un timp ce.i drept ani sau poate chiar 6 cand nu mai credeam in dragoste, in relatii si in iubire … imi era sila sa mai aud cele doua cuvinte, nu imi mai doream sa ies nicaieri pentru ca erau mereu doi si nu mai vroiam sa fac nimic pentru ca totul se invartea in jurul cifrei 2. da, imi era greu sa mai visez si sa mai sper ca intr.o buna zi soarele va iesi si pe strada mea si voi putea zambi din nou.
am ramas fara un loc de munca din august si asta a amplificat cumva in mine sentimentul de lehamite si lipsa de de incredere isi facea simtita prezenta.
ma gandesc acum cu multa groaza ce a fost in mine atata timp in care in mine au fost numai furtuni si numai ploaie, zambeam dar zambeam formal si fortat… in mine era doar principiul „zambeste! ca nimeni sa nu stie ce rani te dor.” si chestia asta chiar era un principiu de viata pentru mine … ciudat nu?!
foarte … refuzam sa cred ca iubirea pentru mine mai exista si ca undeva in lumea asta cineva exista si pentru mine … da… probabil la cate suturi in fund am luat am refuzat sa mai vad si soarele … nu am fost prada nimanui, dar mereu m.am imbatat cu apa rece si mereu am crezut ca e ceva si pentru mine dar din pacate nu a fost si e mai bine ca a fost asa.
intr.o seara in care aveam sufletul in genunchi si inima facuta franjuri ai aparut TU, acea sclipire si acea vorba care nu a mai fost spusa de 3 ani si lasata in vant cu tot dorinte si vise.
nu ma asteptam sa te revand, sa te am, sa ma bucur de prezenta ta si sa te simt. am ajuns usor usor sa tin la tine mai mult ca niciodata, sa imi doresc sa fiu in fiecare zi alaturi de tine, sa adorm si sa ma trezesc langa tine, sa iti ador parfumul si sa devin dependenta de atingerile tale.
recunosc ca am ajuns sa te ador usor usor voi incepe sa te iubesc. recunosc imi doresc sa fim mereu la fel de frumosi si la fel de nebuni, sa ne mutam impreuna si sa construim ceva frumos impreuna. recunosc ca iti mai scot si eu prin greselile mele un fir de par alb sau mai nasc un nerv dar sa stii ca nu o fac intentionat si tin mult la tine.
iti multumesc pentru ca ma iubesti, respecti, intelegi si esti langa mine… iti multumesc ca existi.
as vrea sa iti spun mai multe dar nu cred ca am destule cuvinte si pot exprima ce simt aici… te ador si tot ce imi doresc este sa ai grija de tine.

Invata-ma te rog ...

Idei, ganduri, pareri ...nimicuri personale

EA ~VI~

Isi strange parul intr-o parte si respira adanc… priveste in oglinda fara cuvinte si fara a respire pret de cateva secunde… respira sacadat.
Desi abia trezita din somn respira atat de greu de parca ar fi alergat la un maraton sau cineva ar fi alergat-o in tot timpul asta… e obosita, mormaita, adormita nu este deloc in apele ei. Este o zi ca toate celelalte, poate mai mult soare pe cer si nori cu chef de joaca si cu un vant care ar trezi si cel mai somnors urs din grota in care hiberneaza.
Isi aprinde aragazul si o tigara si asteapta… parca il asteapta pe El dar El nu este, nu apare, nu vine. Apa da in clocot tigarea incepe sa faca scrum, trezita de astea isi toarna cafeaua in cana si din tigara ia un fum. Se lipeste de geam, priveste in gol, traieste in trecut, isi da gatul intro parte de parca ar vrea sa fie muscata… muscata de fantoma trecutului care o bantuie atat de mult si atat de des, care i-a devenit umbra si care ii tine noptile atat de treze.
Ia o gura de cafea si brusc isi aminteste, tresarind, ca undeva in camera mai sunt poze, poze cu ei doi si din primul lor Craciun petrecut impreuna cand in joaca fiecare spunea cate o poezie langa brad covingandu-l astfel pe Mos Craciun ca merita jucaria adusa. Era amuzant, haios si plin de traire acel moment… I se furnica pielea iar ochii i se umplu de lacrimi… nu stie cum sa isi explice pielea de gaina si lacrimile din ochi.
Priveste acele poze, murmura cumva poezia rostita in fata bradului si rade, rade amar si in gol dar parca nu este acel ras care acum il vede doar in fotografii.
Din cutia unde erau pozele gaseste si primele lor ornamente de brad pictate de ei, si globul de Craciun cu fotgrafia lor atasata in interiorul acestuia.
E tacuta, lasa fotografiile si cutia pe pat si se indreapta din nou spre geam, acolo unde in fiecare seara luna o vegheaza.


(loading…)

0ee11-_lonely__by_witchlady750

 

Idei, ganduri, pareri ...nimicuri personale

gand 11.01.017…

tu si eu impreuna noi doiatat de multa liniste se ascunde in mine si atat de multa bucurie am in suflet incat ai putea sa juri ca in mine arde vesnic focul viu. nu imi doresc nimic mai mult sau imi pot permite ca am tot ce imi doresc pentru ca anul asta in ciuda anilor din spate a inceput frumos, cu zambete calde impartite in prima secunda din noul an si cu priviri frumoase.
esti linistea de care am atata nevoie si bucuria de atatea zile dorite si pline de rugaminti fierbinti. esti gura de oxigen care imi face atat de bine, esti limanul meu si bucuria ochilor mei. esti ce mi-am dorit si ce am asteptat sa primesc atata timp.
stiu, nu arat ca un miss dar stiu ca ai incredere in mine si ma ajuti sa construiesc ceva frumos si iti multumesc, nu sunt nici cea mai frumoasa si nici cea mai inteligenta dar langa tine am mai multa incredere in mine.
stiu ca abia a trecut o luna peste noi dar am impresia ca te cunosc de o viata si ca tot de o viata stau langa tine, e ciudat nu?!
imi place sa ma imbat cu parfumul tau, sa ma topesc dupa respiratia ta si sa ador atingerile tale. langa tine simt ca zbor si ca lumea mea chiar prinde contur si si nimic nu e greu.
da, imi placi … da, imi place sa fiu langa tine … da, ador sa imi respiri in palme … da, imi place cand ne alintam si ne privim in ochi ca si cum am privi rasaritul in privirea celuilalt.
e atat de minunat sa simti afectiunea celuilalt si sa simti cum toata lumea se opreste atunci cand il saruti pe celalalt.
e adevarat ca in 2 ani am trecut prin multe si multe si-au pus amprenta si desi mi-a fost teama sa ma atasez din nou, langa tine simt ca traiesc din nou si ca esti tot ce am nevoie in viata asta pentru a putea „functiona” asa cum trebuie.
nu imi doresc decat sa fim la fel de nebuni frumosi si asa sa ramanem mereu!

ganduri · Idei · Idei, ganduri, pareri ...nimicuri personale

Ea -V-

Cate pahare goale de licori si cate guri strambe ar trebui sa mai sculte pentru a-l putea revedea?! Cate stele sa numere si cate rasarituri sa astepte pentru a-l putea avea din nou in bratele ei?! Ridica mirata, trista, sictirita si suparata din umeri… nu intelege cum, de ce si mai ales cand s-a intamplat tot.
Cate priviri si cate strigate ar trebui a aiba in suflet ca el sa se mai intoarca pret de cateva clipe?!
Ii e dor de o atingere, de un parfum, de o tigara, de un rasarit furat si de nopti inganate la infinit impartite la doi.
Se ridica din patul unde inainte era locul care le ascundea defectele si lumea lor nu cunoastea timp, spatiu, zile, ore, minute … era perfecta.
Merge catre altarul care ii este martorul mut al atator rugaminti si rugaciuni, dar aceasta data merge sa se certe cu luna dar si sa ii impartaseasca ultimele lacrimi scurse in ultimele zile.
Nu stie multe, spune in soapta ce o doare, ca il doreste, ca lumea ei nu mai are acelasi parfum fara el dar in seara asta luna nu o mai asculta, nu ii mai straluceste, se acunde in nori pana si stelele sunt acoperite de negru … incepe ploaia. Este atat de rece incat geamurile se aburesc iar totul imbraca haina efectului de „blur” … se simte singura, uitata si abandonata.
Face cativa pasi inapoi si priveste geamul aburit precum o pictura abstracta. Nu intelege multe si priveste tacuta ploaia si cum totul ia o alta forma si cum ploaia saruta cu atata dragoste trandafirii din ghiveciul asezat pe pervazul geamului din bucatarie.
Se hotaraste, iese in ploaie parca mai hotarata ca niciodata si isi doreste sa simta pe pielea ei inca calda stropii reci, cu pasi marunti dar siguri este doar se gandea, in mijlocul ploii.
Cu fiecare picatura de ploaie fiecare amintire este trezita din interiorul ei si readusa precum un vis langa ea, asa ca unele picaturi ii amintesc de primele intalniri si primele zambete, altele de seri petrecute impreuna iar altele incearca sa o trezeasca la realitate si sa ii sopteasca ceva dar in toata nebunia ei Ea nu aude nimic.
Nu stie ce sa faca, ar vrea sa planga, sa strige, sa intre inapoi in casa iar pana la urma alege sa intre in casa dar inainte de a face pasul catre usa priveste ingandurata cum fiecare picatura ii atinge pielea oferindu-o stari diferite, senzatii opuse si trairi rememorabile.
Face pasul, intra in caldura caminului, arunca tricoul dupa ea fiind ud fleasca si vre sa isi faca o baie fierbinte pentru a se incalzi asa ca se indreapta spre baie unde da drumul la apa, in drum inapoi spre camera ia o sticla si toarna pe fundul paharului licoarea batranului Jack, apoi aprinde o lumanare rosie.
Fara tricou si ramane in boxerii negri si in sanii goi, fura o gura in timp ce lumina lumanarii palpaie frumos creand umbre in peretele gol dar totusi plin de amprentele lor… ei… a ei.
Incepe sa tremure asa ca isi aprinde si o tigara din care nu are rabdare sa traga decat 4 fumuri tremurate, se hotaraste sa se indrepte catre baia fierbinte nu inainte de a-si umezi buzele cu batranul Jack.
Se inroseste pe loc in contact cu apa fierbinte, aceasta trecand timid de umerii ei, cade din nou pe ganduri langa ea sta acum paharul si sticla de Jack, au sa ii tina companie atat cat timp ritualul baii va exista doar lumanarea a ramas singura arzand asa cum stie ea, in liniste cat despre tigara s-a stins cu doar 4 fumuri trase din ea.
Se scufunda in apa fierbinte si doar genunchii ii se mai vad in rest este totul sub apa … in cap o mie de ganduri, pe buze un singur nume si un singur gust, pe corp doar atingeri dar si amprentele degetelor Lui.
Din nou la suprafata dar cu o respiratie mai grea, tot Ea… Paharul batranului asteapta cuminte in colt, sticla aproape goala ca si Ea.
Iese din cada la fel doar boxerii sunt rosii acum, sanii ii sunt la fel de goi, reaprinde tigara, lumanarea arde in aceiasi liniste in care a fost lasata si inainte, afara tot ploua dar nu ii mai pasa atat de tare.
E cald in camera, geamurile tot aburite, luna nu, stelele nici dar priveste ceasul … 2:22 „Mmmmm… obsedant!” murmura … se aseaza din nou in pat … fredoneaza aceiasi melodie „Shape of my heart” – Sting …
tumblr_n6h4ksrbpe1tdtv6oo1_500
tumblr_mhxlb4y9xm1qa9volo1_500
Idei, ganduri, pareri ...nimicuri personale

04.01.2016

sa invatam sa nu mai numaram minute, ore, secunde sau sa cerem socoteala timpului care trece razand pe langa noi si sa ne bucuram de orice pentru ca sunt momente in viata cand anumite clipe ne vor taia rasuflarea si alea vor conta cu adevarat.

428887_411587198876701_717855043_n.jpg