EA ~VIII~

Soarele se incapataneaza sa iasa din nori, e inca devreme… aburi fierbinti ies din cana scaldata in soare si alintata de razele lui…pe geam inca se vad desenele ei si amprentele lasate, nu poate sterge nimic, e ca si cum ar sterge din EA clipe pe care le-a trait atat de intes si care o fac sa zambeasca si acum…
E devreme, are ochii deschisi inca de la primele raze sau aproape decand soarele s-a hotarat sa alinte pamantul cu raze le lui…
O zi ca oricare alta si o zi la fel de obisnuita ca toate celelalte dar totusi deosebita in felul ei… nu este nici o aniversare sau o zi cu importanta maxima, este doar o simpla zi de joi sau miercuri?! Nici Ea nu mai stie ce zi este dar stie ca este una din acele zile in care totul imbraca o alta forma pentru ca nici o zi nu seamana cu alta …
Ii simte parfumul in camera desi el lipseste de doua nopti si inca il vede langa Ea…sunt clipe in care nimic nu o pot trezi din starea ei si din visare si din ganduri…in linstea camerei se aude telefonul aceiasi melodie care o fredoneaza de atata timp…se intinde dupa el, pentru a putea murmura cateva cuvinte
“-hei! Sunt bine, am ajuns, nu te aud dar sper ca esti bine! Te sun eu, sunt in campanie!”
“-da?! … ai grija de tine…”
…
Liniste… nu mai deranjeaza nimic si doar lacrimile incep din nou sa curga, si desenele isi reiau conturul pe geam… zambeste printre lacrimi dar zambetul ii este amar…in sinea ei se bucura ca l-a auzit desi pielea vrea sa il simta iar buzele sa il guste… nu poate, asa ca ii deseneaza in aburul de la cafea buzele si chipul il creioneaza.
Ia o gura de cafea si ofteaza, se simte sleita de puteri aidoma unui maratonist care se pregateste sa ajunga la linia de finish… dar linia ei de finish este deja marcata si mai aproape decat orice …

(… loading)