am ajuns … 30.08.2016

simt cum ajung la linia de finish mai repede desi visele alearga in acelasi timp cu mine si in ar fi trebuit sa terminam cursa in acelasi timp sau macar in acelasi timp cu mine, eu simt cum ajung mai repede spre finish … 
simt cum ajung sa ma tem din ce in ce mai mult de unii oameni care mi-au zambit si au fost langa mine, de ce?! pentru ca m-au tradat, jignit si decate ori au avut ocazia m-au pus la zid desi nu i-am mintit cu nimic, ba din contra le-am dat si parti din mine pentru a le fi bine, dar prea tarziu … prea putin … degeaba.
stii cat de rau doare o prietenie tradata?! o prietenie sifonata, stinsa si reaprinsa atunci cand celalalt isi aminteste?! ma doare de parca cineva mi-a calcat in picioare inima dupa ce a smuls-o din piept golind-o de sentimente.
am ajuns sa ma satur de scuze tampite si de cuvintele „am uitat” sau „nu am vrut sa deranjez” … pe cuvantul tau ca nu ai vrut?! dar sa imi tradezi increderea aruncand cuvinte grele in spate ai putut?! sa ma judeci ca tu ai pe cineva si eu nu, ai putut?! sa spui altora ca ma roade invidia ai putut?! sa imi ascunzi lucruri si care ulterior sa mi le spui cu atata nonsalanta ai putut?! sunt sigura ca ai putut din moment ce le-am auzit pe toate si chiar am refuzat sa le cred dar uite ca se adeveresc … am ajuns sa ma satur de oameni care isi vad propriul interes si cand se simt singuri, abandonati de ceilalti prieteni, sa te caute si sa iti ceara sa va vedeti … sunt satula …
nu am multi prieteni, desi poate ca asa ar trebui … am cunostinte, am doi prieteni care s-au tinut de cuvant si mi-a fost alaturi si atunci cand meritam mai putin, care m-au apreciat si ma apreciaza asa cum sunt fara sa ma judece si sa ma tradeze.
am un prieten bun la Miercurea Ciuc care tin la el si il apreciez foarte mult si un prieten in Bucuresti care a facut tot ce a putut sa ma ajute sa imi fie mie bine si sa ma vada bine. Va Multumesc baieti, fara voi lumea mea era doar un joc  de domino.
am o familie si le multumesc pentru existenta in fiecare zi, am o bunica pe care o iubesc ca pe ochii mei din cap… e sufletul meu.
mi-e greu, ma simt un om sleit de puteri nu pentru ca munca m-a facut sa fiu asa si datorita purtarii tale care m-a facut sa ma gandesc de doua ori daca ma meriti prietenia mea si ajung sa cred incet dar sigur ca nu, ar fi bine sa mergi la cei care ti-au fost alaturi, nu la mine omul pe care l-ai mintit … ma simt aiurea si chiar nu iti pot descrie exact ce simt pentru ca te-ai ingrozi de ce ti-as putea spune dar … vezi tu, eu nu sunt ca tine, adica atunci cand imi e bine te uit si cand imi e rau nu stiu cum sa dau de tine …

asta e 🙂 viata merge mai departe, sau poate nu?!