Ea -V-

Cate pahare goale de licori si cate guri strambe ar trebui sa mai sculte pentru a-l putea revedea?! Cate stele sa numere si cate rasarituri sa astepte pentru a-l putea avea din nou in bratele ei?! Ridica mirata, trista, sictirita si suparata din umeri… nu intelege cum, de ce si mai ales cand s-a intamplat tot.
Cate priviri si cate strigate ar trebui a aiba in suflet ca el sa se mai intoarca pret de cateva clipe?!
Ii e dor de o atingere, de un parfum, de o tigara, de un rasarit furat si de nopti inganate la infinit impartite la doi.
Se ridica din patul unde inainte era locul care le ascundea defectele si lumea lor nu cunoastea timp, spatiu, zile, ore, minute … era perfecta.
Merge catre altarul care ii este martorul mut al atator rugaminti si rugaciuni, dar aceasta data merge sa se certe cu luna dar si sa ii impartaseasca ultimele lacrimi scurse in ultimele zile.
Nu stie multe, spune in soapta ce o doare, ca il doreste, ca lumea ei nu mai are acelasi parfum fara el dar in seara asta luna nu o mai asculta, nu ii mai straluceste, se acunde in nori pana si stelele sunt acoperite de negru … incepe ploaia. Este atat de rece incat geamurile se aburesc iar totul imbraca haina efectului de „blur” … se simte singura, uitata si abandonata.
Face cativa pasi inapoi si priveste geamul aburit precum o pictura abstracta. Nu intelege multe si priveste tacuta ploaia si cum totul ia o alta forma si cum ploaia saruta cu atata dragoste trandafirii din ghiveciul asezat pe pervazul geamului din bucatarie.
Se hotaraste, iese in ploaie parca mai hotarata ca niciodata si isi doreste sa simta pe pielea ei inca calda stropii reci, cu pasi marunti dar siguri este doar se gandea, in mijlocul ploii.
Cu fiecare picatura de ploaie fiecare amintire este trezita din interiorul ei si readusa precum un vis langa ea, asa ca unele picaturi ii amintesc de primele intalniri si primele zambete, altele de seri petrecute impreuna iar altele incearca sa o trezeasca la realitate si sa ii sopteasca ceva dar in toata nebunia ei Ea nu aude nimic.
Nu stie ce sa faca, ar vrea sa planga, sa strige, sa intre inapoi in casa iar pana la urma alege sa intre in casa dar inainte de a face pasul catre usa priveste ingandurata cum fiecare picatura ii atinge pielea oferindu-o stari diferite, senzatii opuse si trairi rememorabile.
Face pasul, intra in caldura caminului, arunca tricoul dupa ea fiind ud fleasca si vre sa isi faca o baie fierbinte pentru a se incalzi asa ca se indreapta spre baie unde da drumul la apa, in drum inapoi spre camera ia o sticla si toarna pe fundul paharului licoarea batranului Jack, apoi aprinde o lumanare rosie.
Fara tricou si ramane in boxerii negri si in sanii goi, fura o gura in timp ce lumina lumanarii palpaie frumos creand umbre in peretele gol dar totusi plin de amprentele lor… ei… a ei.
Incepe sa tremure asa ca isi aprinde si o tigara din care nu are rabdare sa traga decat 4 fumuri tremurate, se hotaraste sa se indrepte catre baia fierbinte nu inainte de a-si umezi buzele cu batranul Jack.
Se inroseste pe loc in contact cu apa fierbinte, aceasta trecand timid de umerii ei, cade din nou pe ganduri langa ea sta acum paharul si sticla de Jack, au sa ii tina companie atat cat timp ritualul baii va exista doar lumanarea a ramas singura arzand asa cum stie ea, in liniste cat despre tigara s-a stins cu doar 4 fumuri trase din ea.
Se scufunda in apa fierbinte si doar genunchii ii se mai vad in rest este totul sub apa … in cap o mie de ganduri, pe buze un singur nume si un singur gust, pe corp doar atingeri dar si amprentele degetelor Lui.
Din nou la suprafata dar cu o respiratie mai grea, tot Ea… Paharul batranului asteapta cuminte in colt, sticla aproape goala ca si Ea.
Iese din cada la fel doar boxerii sunt rosii acum, sanii ii sunt la fel de goi, reaprinde tigara, lumanarea arde in aceiasi liniste in care a fost lasata si inainte, afara tot ploua dar nu ii mai pasa atat de tare.
E cald in camera, geamurile tot aburite, luna nu, stelele nici dar priveste ceasul … 2:22 „Mmmmm… obsedant!” murmura … se aseaza din nou in pat … fredoneaza aceiasi melodie „Shape of my heart” – Sting …
tumblr_n6h4ksrbpe1tdtv6oo1_500
tumblr_mhxlb4y9xm1qa9volo1_500
Reclame

Viata … un rol

„Sii..actiune!” se aude o voce din camera infundata,
Viata intra in roulul principal, din nou, incaodata.
„Acum razi, te bucuri, mai tarziu plangi. Ai inteles?”
Explica regizorul calm, iar viata capata un nou sens.
Este deja obisnuita cu vremuri bune dar si tulburi,
E usoara si grea, doar asa este viata asta unoeri.
„Sa nu mai uiti ca este rolul tau cel mai important,
De care depinde tot” explica deja pe un ton enevant.
„Daca nu stii ceva sau nu pricepi ridica mana si spune,
Dar stiu ca poti, ca o sa reusesti, am incredere in tine”.
Se ridica regizorul isi ia scaunul, se indeparteaza, pleaca,
Se intoarce:”Chiar daca nu te pricepi, nu-i nimic, intreaba”.
Filmul incepe, Viata joaca, parca totul este frumos si bine,
Parca totul are contur, este viu, a mai jucat in clipe o mie.
„Stoop!” se aude iar glasul, „Nu este deloc bine, ai gresit!!
Ti-am zis unde nu stii intreaba, ce ai patit? te-ai prostit?”
Viata isi reia iar rolul ei si acum rade, acum plange, firesc,
Si incepe totul bine, asa cum trebuie, cum este doar, banuiesc.
Totul are un nou sens dar si logica, regizorul pare multumit,
Totul este perfect, filmarile merg, nici azi nu s-au oprit.