ganduri · Idei, ganduri, pareri ...nimicuri personale

EA -IX-

La fel de ciufulit ii sta parul ca in ultimele zile, la fel de ravasit ii sta sufletul ca si pana acum si probabil la fel de agitat ii este somnul ca si pana azi dimineata. Isi toarna din sticla batranului Jack intr-un pahar curat un deget cat sa isi umezeasca buzele, cat sa uite ca iar EL lipseste si nici astazi nu a sunat.
Si-a fixat privirea pe coltul noptierei unde amprenta lui inca este prezenta, isi aminteste cum si cat de tare o strangea in brate in acea seara inclinand gatul de parca s-ar lasa muscata de un vampir si se strange ca si cum ar ingheta de frig dar nimic nu se intampla din toate acestea. Inclina gatul doar pentru a cadea si mai adanc in ganduri, a patrunde si mai profund acolo doar ea stie cat, ce si cum o doare.
Isi umezeste buzele in timp ce pieptul ii este patat de atatea lacrimi care nu se mai opresc, de parca ar fi dat drumul la un robinet si acesta nu se mai poate opri fiind defect. Suspina, deseneaza in minte amprenta lui si de aici incearca sa ii creioneze chipul atat de vag …
Telefonul suna, dar nu aude, gandurile ii sunt atat de profunde incat nu clinteste, este aidoma unei statui dar care respira printre lacrimi iar capatul celalalt al firului este EL, degeaba.
Trezita de sunetul mesajului vocal lasat tresare, asculta mesajul si parca si mai tare plange, cade in genunchi cu paharul in mana si privirea spre cer cerand parca o explicatie, degeaba.
Afara bate un vant de primavara, se scutura ciresii, este magic. Parfumul florilor de ciresi alinta si cel mai aspru miros, chiar si cel mai lipsit om de imaginatie viseaza …
O mana calda ii prinde parul ravasit in timp ce o gura calda ii saruta lacrimile … tremura. Paharul este langa EA, in el soarele isi face loc si straluceste cu atat de multa putere ca intr-o zi de vara. Ar vrea sa strige dar nu poate, ar vrea sa zambeasca dar lacrimile si gura lui o impiedica.
„-De ce acum?!”
„…”
„-De ce ai intarziat atat de mult?!De ce nu m-ai sunat?! De ce?!”
Gura lui nu se opreste in a-i saruta ochii, obrajii, gura si gatul…
„-Stai! Nu intelegi?! Chiar vreau sa stiu de ce ai venit si de ce nu ai sunat?!”
„- Iarta-ma, stiu ca sunt un prost ca m-am gandit numai la mine, ca nu te-am sunat, ca nu am indraznit sa te intreb decat o singura data daca esti bine si atunci nu a fost destul. Am fost plecat, dar m-am gandit la tine sa stii, chiar daca nu te sun, nu iti scriu foarte des sau nu vorbim, ma gandesc des la tine, la noi si aici unde am lucruri. Imi e dor de tine nebun in fiecare seara, imi doresc ca in fiecare seara sa te am langa mine, sa iti simt rasuflarea, sa iti aud cum inima bate si sa ma imbat in parfumul pielii tale…”
„-Minti!!!”
„-Mereu m-am gandit la tine, imi era intr-o zi atat de dor de tine incat am desenat pe o bucata de hartie gasita in timpul unui raid numele tau si ochii tai care ma fac sa fiu in viata in cele mai grele momente. Intr-o zi o bomba a explodat langa mine, nu ma gandeam decat la tine, la noi si la noaptea petrecuta impreuna … nu imi mai pasa de nimic si de nimeni. Am fost egoist ca nu te-am anuntat cum am fost un egoist ca nu m-am gandit sa te sun si sa iti spun, dar crede-ma am facut-o pentru tine.”
„…”
„-Iarta-ma ca am fost un fraier, un dobitoc, ce vrei dar te rog sa ma ierti!”
Ii saruta fruntea si o cuprinde in brate, sta in genunchi in fata ei si ii implora iertarea ca si cum ar cere iertare divinitatii pentru toate greselile pana in acel moment dar ea nu clinteste doar zambeste.
Ii ia obrajii si ii saruta fruntea, ochii, pometii. Il ia in brate sarutandu-i umerii si mainile.
„-E in regula, acum esti in siguranta, nu se va mai intampla nimic rau… suntem amandoi. Doar eu, tu si restul lumii.”

(loading…)

e7d55-tumblr_lklj282jva1qal55po1_500