ganduri · Idei · Idei, ganduri, pareri ...nimicuri personale

EA~VII~

“-tine-ma de mana si du-ma departe…”
“-unde ai vrea sa fii?!”
“-acolo unde mi-am dorit atunci cand tu ai lipsit..”
“-unde?!”
“-acolo unde imi era dor sa te vad, sa te revad, sa te simt, sa te am. Sa fim noi, doar tu si eu, eu si tu …”
Liniste … gura lui ii furase si ultimul cuvant pe care il rostise iar pe obrajii ei a cazut o lacrima, mai amara si mai fierbinte ca cele de pana acum. Erau intr-un final El si Ea iar totul prinsese o noua culoare pe langa ei, mai mult pe langa EA.
Il saruta atat de pasional si atatea lacrimi ii curgeau si erau atat de fierbinti incat puteau topii si cel mai mare si gros ghetar din Antartatica si totodata cea mai dura piatra era transformata in pietricele… zambea, il saruta, il tinea de mana… se imbata in parfumul lui, se pierdea in atingerile lui si sub privirea lui… ii iubeste din nou mainile, degetele, privirea… ochii, iubirea, candoarea, stralucirea…
Fac dragoste ca doi copii timizi si doi adulti care se cunosc atat de bine, incat fiecare cunoaste fiecare centrimetu al pieliii celuilaltsi de teama de a nu-i pierde parfumul sau a-i zgaria pielea atinge doar cu varful degetelor pielea, si buzele.
Lacrimile Ei sunt sunt sterge cu varful buzelor si adulmecate ca si un parfum fin dintr-o sticla atat de veche care in timp si-a pastrat aroma si culoarea.
Luna zambeste si ii acopera cu dragostea ei pe amandoi oferindu-le stralucirea si culoarea unica, argintie … acea stralucire pe care o imbraca cerul in maretia lui numai ca acum este pamanteasca …
Ii saruta tamplele, palmele si ochii… ii alinta pielea cu rasuflarea lui si ii mangaie sufletul cu vorbe pe care nu le-a mai rostit de mult si pe care EA si le-a dorit mereu sa le auda.
Sunt doar ei, ei doi si iubirea lor … se ratacesc unul in privirea celuilalt, se doresc din ce in ce mai mult…
Afara incepe ploaia, acea ploaie care ar spala si cel mai pacatos lepros si cel mai adanc pacat … ii ingana la fiecare atingere si ii apropie cu fiecare picatura cazuta pe strasina.
Ar vrea sa ii spuna cat de mult i-a lipsit si cat de dor i-a fost dar nu poate, astfel il priveste in ochi si ii ofera toata dragostea ei in privirea fixa pe care o atinteste asupra lui.
Se simte atat de bine langa el incat simte ca poate atinge inaltul cerului si coboara alunecand pe stele si nori nu vor sa ii zgarie pielea fina.
Se scufunda in dragostea lui si toata iubirea ce i-o poarta… ochii ii sclipesc iar bratele sunt prea scurte pentru a putea cuprinde toata iubirea ce ii este oferita … este fericita si radiaza, daca ar putea ar lumina toata incaparea numai ridicand privirea spre cer … i-a lipsit atat de mult …
Simte ca in interiorul ei se naste un foc de artifcii care nu il poate descrie, cuprinde, bucura de el si avea langa ea …
Pielea i se furnica la atingerea lui, sanii se intaresc in palmele lui si simte cum totul prinde alta forma in preajma lui … este depdenta de parfumul lui si astazi si-a primit doza asemena unui drogat … cantitatea ideala si perfecta pentru o doza de fericire maxima …
“unde ai fost atata vreme?!” il intreaba din privire dar el tace … nu spune nimic, isi ascunde raspunsurile inchizand ochii … “de ce nu m-ai cautat cand ai fost atat de departe?!” iar tace, prefera sa o stranga de mana si sa nu ii priveasca ochii … “vei mai pleca?! ma parasesti iar?!” se uita la ea … tace deschide gura doar pentru a o saruta din nou nu ca sa ii raspunda … se uita la el iar lacrimile izvorasc din nou din ochii ei negrii si se impletesc sub barba, patandu-i pieptul ca in acele nopti in care era singura …
Satul de atatea priviri si poate lacrimi El se ridica si merge la fereastra, acolo unde EA statea atatea nopti si se certa cu luna, isi admira cicatricile lasate de atata dor, era altarul ei … acum si al lui.
“trebuie sa plec, intr-o calatorie… nu ma intreba cand vin, daca ma intorc iar aici, daca te mai am sau ma mai ai … stiu ca trebuie sa plec…”
Se lasa linistea … o liniste atat de apasatoare incat se aude cum inima lor bate atat de puternic  incat le-ar strapunge pieptul …
“de ce…?!” cu ultimele puteri “de ce acum?! De ce noi?!” … rasufla greu … plange in hohote …
Nu se uita la EA … ii admira in schimb altarul … regaseste desene pe geam, zambeste sec in coltul gurii si nu spune nimic … intr.un final se intoarce catre ea … o vede in pat cocon … ar vrea sa se apropie dar se teme sa nu deranjeze … ramane acolo si se uita pe cer … vede acelasi dans nebun al norilor pe cer, aceiasi luna care se joaca si aude cum ploaia si-a lasat amprenta pe frunze… tace.
Ar cadea in genunchi in fata ei cerandu-i iertare pentru tot, pentru nopti nedormite, pentru sarutari furate, pentru amprente lasate adanc pe pielea ei … dar nu o face … se intoarce doar sa ii spuna atat “iarta-ma!”.
O ia in brate si incearca sa o linisteasca … usor adoarme in bratele ei si invers…

Dimineata o surprinde singura in pat … El lipseste … parfumul ii e prezent dar atat  … din nou doar Ea…

impreuna dar separati

 

Anunțuri

ai ceva de adaugat ?!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s