ganduri · Idei · Idei, ganduri, pareri ...nimicuri personale

calator …

imi place sa calatoresc, da chiar foarte mult. sincer daca ar fi trebuit sa ma nasc doar pentru a putea calatori ar fi fost mai bine, cred ca ma simteam „ca pestele in apa”.
e frumos sa vezi si alte zambete, alte riduri asezate pe fata, alte bucurii si alte dialecte dar si alte figuri si grimase. din fiecare alegi, din fiecare inveti si cu fiecare esti mai bogat, nu ca le ai si ca le stii si le-ai vazut cu ochii tai.
viata asta e o continua calatorie din clipa in care se hotaraste de acolo de Sus ca e timpul ca noi sa venim aici jos pana ce inchidem ochii si de ce nu, multi spun si dupa, nu contest, nu am vazut cu ochii mei dar cine stie cum este sau care este adevarul.
se intampla uneori sa calatorim si altfel, da intre trecut, prezent si unii dintre noi incearca si viitor.. eu calatoresc de cateva zile intre trecut si prezent si ma doare.
ma dor atat de multe rani incat chiar nu stiu cum e mai bine pentru mine, unde ma opresc nimeresc o sageata otravitoare, un cuvant care nu isi are locul si o fapta care doare…
da, recunosc nu sunt un om perfect si am gresit mult in relatiile, putine ce-i drept, care si-au lasat amprenta asupra mea… calatoresc atat de mult in trecutul meu si incerc sa ma gandesc cu ce am gresit in toata viata asta, cat de mult sunt urata de unul si de altul ca eu sa nu stiu sa mai ma bucur, sa mai am o vibratie langa mine … ce am facut?! sau ce nu am facut?!
da, stiu nu arat ca Miss ul din revista, nu am ajuns decat o singura data si atunci cu pastile luate si uite si tu consecinta, am pus pe mine, nu mai pot da jos si toti acum isi cauta ambalajul ca interiorul nu mai conteaza, de parca vorbesti cu o preche de sani sau niste craci si te invelesti cu un femeie snur si/sau mai intai conteaza cum arati, nu cum gandesti, cum esti si ce ai in suflet si in minte.
cu ce am gresit cand am incercat sa am langa mine un om care sa fie om, sa fie acolo cand am nevoie de el, care sa fie langa mine cand totul e anapoda si sa ma faca sa zambesc cand planeta mea se scufunda?!
ma gandesc ca nu sunt asa cum trebuie si uneori sunt prea grijulie, imi doresc ca el sa fie bine si asta ii aminteste de mama?! sau il deranjeaza?! ciudat, ar trebui sa nu imi pese, sa faca ce vrea si eu sa fiu aidoma usii de hotel, intri daca ai nevoie, daca nu ramai frate in frigul tau si gata. uite ca proasta de mine nu e asa si de asta (probabil) pierde multe.
e ciudat sa vezi cum unele cupluri se despart din copilarii dar mai ciudat e sa vad ca langa mine nu e nimeni, decat o vrabie vara sau un porumbel, praful din capitala asta infecta si atat … uneori ajung la concluzia ca asta e, nu e nimeni pentru mine dar aud in stanga si in dreapta „nu ceda” sau „ce e al tau e pus deoparte” … ok, nu cedez, prea rau, si e pus unde nene?! ca maine poimaine fac 30 si nu am familie nu am copil si eu sunt calatorul din viata asta, cu bilet perforat iar cel care si el are biletul langa mine nu apare, nu exista, intatrzie… serios?! chiar asta e trenul meu si vagoanele lui sunt libere si doar pasageri care nu stiu ce vor de la viata urca iar unii se bucura de unele ambalaje nevand rabdare sa vada si continutul arunca totul pe geam?!
da stiu, ma plang iar si iar dar nu mai pot … simt ca o iau razna.
i-am zis maica-mii intr-o zi „daca si Tonciu are familie, eu ce am? eu de ce nu pot?! chiar atat de inapoiata sunt si redusa mintal!?” se uita la mine si tacea… intr-adevar si tacerea e un raspuns…
pe cine am omorat in vietile anterioare, cati calatori i-am aruncat din trenul meu de nu ii mai vad langa mine si ce ar trebui sa fac sa fiu si eu un om fericit asa cum trebuie?! si revine vorba „ai rabdare” … am ca doar nu sunt un Dumnezeu sa ajung acolo unde doar viseaza si nu pot sa bat din palme sa am acum ceea ce imi lipseste …
ma dor venele, ard mocnit in mine atat de multe incat mi-e teama ca ele sa nu devina scrum iar o adiere sa le imprastie si culmea, nu mai stiu sa plang sau nu mai pot sa plang …
o bataie ar rezolva tot, nu?!nu mai dati si voi, va rog, am destule cicatrici pe corp lasate de atatea vorbe si atatia oameni incat bataia nu as mai simti-o.
ma intreb catre cine, catre ce si unde va merge trenul meu iar eu vesnicul calator la ce statie trebuie sa cobor?! sau cate cicatrici trrebuie sa mai indur pentru a ma bucura de soare?!

 

Anunțuri

ai ceva de adaugat ?!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s