In incercarea de a scrie rime si versuri

Insomnie

Ard in mine atatea ore stranse de nesomn,
Ma tot gandesc, nu stiu… ma uit iar in mine.
Nu stiu ce am, de ce sau cum nu pot sa adorm,
Incerc sa te gasesc in acelasi loc din nou pe tine.

Si acea lumanare alba uitata, arde incet pe masa,
Orele trec incet pe langa noi dar iata… nu mai sunt.
Uitata acolo, cu aceiasi flacara incet dar mai intensa,
Uneori din cand in cand mai tresar, stiu si ma ascund.

Pe geamul adormit mai zaresc uneori pe cer stelele,
Luna e pitita intr-un colt dar stiu ca ea ma vegheaza.
Am uitat cum e sa mai zbori, sa poti ajunge pana la ele,
As vrea sa reating cerul dar de multe ori se indeparteaza.

Cad usor in lumea viselor, ele imi sunt perna dar si patura,
Visez la noi, visez iar la ce am uitat: fericirea nemarginita…
Uneori ajung ca ele sa ne fie acea vesnica si mereu picatura,
Care ne mai fac sa mai bata sufletul sau cum ii zic cutia ruginita.

Anunțuri

ai ceva de adaugat ?!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s