ganduri · Idei · Idei, ganduri, pareri ...nimicuri personale · pareri ...nimicuri personale

tanjim…speram…traim

 

Traim intr-o lume unde viata este un film iar noi suntem actorii principali, cu replici proprii, indrumati suntem doar de sentimente iar efectele speciale din tot filmul asta o reprezinta senzatiile traite nu au nevoie de indicatii regizorale. Regizor ne este Creatorul care ne croiaza soarta si ne ofera sansa de a juca in cel mai frumos si important film: viata. Nu intotdeauna colegii de “platou” sunt pe placul nostru, dar sa nu uitam ca de la fiecare dintre ei putem invata ceva, un zambet, o lacrima, o bucurie dar si sa oferim un zambet, o imbratisare, o vorba buna. Nu mereu ne vor placea locatiile unde va trebui sa ne ducem si sa ne jucam rolul,  doarece uneori ne putem afla la o rascruce de drumuri fiind pusi sa alegem calea cea mai buna si cu siguranta ne vom axa mai mult pe intuitive, sau ne vom afla in situatia cea mai urata si anume de a ne duce intr-un loc rece si fara intoarcere o parte din sufletul nostru, nu ma feresc sa ii spun pe nume si anume cimitir. Poate acesta este cel mai greu moment din toata viata noastra, cand conducem pe cineva din sufletul, lumea si universul nostru acolo stiind ca niciodata nu ii voi mai putea simtii bataile inimii, rasuflarea, atingerea sau nu ii voi mai putea vedea privirea.
Uneori multi confunda viata cu un film si raman o viata actori jucand atat de bine incat nu iti vei da niciodata seama cand joaca un rol sau chiar sunt ei.
Tanjim…daaaa, chiar foarte mult si dupa foarte multe. Uneori suntem aidoma unor flori din glastra, care se dezvolta frumos, creste si infloreste cu dragoste, rabdare si intelegere.
Uneori pentru a putea fi oameni frumosi avem nevoie de soare, iubire, afectiune, rabdare si intelegere dar prea putini inteleg rostul formarii noastre  si ne ofera prea putin aripile decare avem nevoie … pacat.
Speram, da speram sa zambim si azi si maine dar si toata viata langa cel care azi de ne zambeste si ne ia in brate sarutandu-ne ploapele dar nu este asa … din pacate. Trebuie sa invatam sa respiram, sa crestem, sa ne dezvoltam fara ei pentru ca din pacate suntem vieti efemere. Nimeni nu depinde de nimeni, nimeni nu poate fi de neinlocuit si nimeni nu este vesnic oricat de mult ne-am dori noi asta.
Speram sa zambim, sa nu cunoastem frica, teama, pierdere, moarte si alte trairi mai putin placute care se intampla in viata fiecaruia involuntar de noi, de dorintele noastre  si de gandurile noastre.

Traim…tanjim…speram…suntem oameni 🙂

 

fiti cuminti si cu minti!

 

 

 

Anunțuri

ai ceva de adaugat ?!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s