ganduri · Idei · Idei, ganduri, pareri ...nimicuri personale · pareri ...nimicuri personale

amalgam 20.02.2016

calatori in trenul vietii unde nu putine sunt statiile si nu multi sunt cei care ne sunt tovarasi de drum … unii merg cu noi doar pentru o statie, jumatate de drum sau prea putini sau deloc pentru toata calatoria.
coboram din trenul vietii in fiecare statie unde soarele strauleceste mai mult, mai puternic, mai altfel bucurandu-ne privirea si alintandu-ne diferit de fiecare data cand se apropie de noi … pe obraz sterge urmele razboaielor purtate intre noi si viata, pe maini acopera ranile regasite in urma rugamintilor fierbinti de a pastra pe cineva sau de a opri timpul care alearga nebun intre noi iar in suflet alina rani sangerande care uneori ard mai rau ca o bucata de carbune scoasa din foc.
observam multe, simtim si mai multe si nu in ultimul rand ne raman foarte multe intampirite in minte. poate mai multe decat ar trebui sau se depaseste usor limita marcata de simbolul invizibil „ATAT!”.
vedem discutam, impartasim idei sau suntem prea copii aratand cu degetul si razand.

da, aratam cu degetul si radem, este parte din noi si din pacate nu multi ne asumam acest lucru si doarenu doare pentru cel care o face si doare pentru cel care este „victima” degetului sau etichetarii noastre.
coboram din tren si osbervam un om … un om care bea. radem usor de cel care isi ascunde amarul intr-o sticla, oooo il mai etichetam ca fiind „betiv” si un om „ratat de soarta” dar uitam atat de usor ca la randul nostru,ca noi oamenii oarecum normali, pentru a putea depasi anumite stari emotionale sau atacuri de panica mergem (in)voluntar cu (sau fara )voia noastra la un medic psihiatru sau chiar psiholog, care contra unei sume de bani, nu prea mica si o stiu din proprie experienta, care ne scrie pomelnicul de medicamente pentru a ne ajuta  si care ne ofera un medicament (in cel mai fericit caz) sau doua pentru a ne mai scapa de starile de anxietate. aceste medicamente poarta denumirea de „antidepresive”. revenind, nu ti se pare ciudatat ca etichetezi un om ca fiind „alcoolic” in conditiile in care el isi bea amarul  si scape ca si tine de aceleasi stari iar tu iei pumnul de medicamente, sau medicamentul minune, fix pentru aceiasi problema si anume, depresia sau asa gandeste el ca isi alina singuratatea?! cam seamana lucrile intre ele, nu?!  … zic si eu …
mai mergi o statie, mai cunosti niste oameni si cobori … cobori pentru ca ti se pare ca soarele straluceste si altfel si ai timp sa observi, sa simti, sau sa comunici celorlalti parerea ta despre ce vezi.
mergi cu pasi marunti numai si numai pentru a te bucura de soare si de razele lui. la cativa pasi distanta observi un tanar care isi administreaza singur substante interzise, droguri, pentru ca il macina aceiasi durere ca si pe cel de dinainte, pe alcolist, durerea si singuratatea. ciudat, nu?! se pare ca depresia asta ajunge sa te faca sa bei pentru a putea uita, ce-i drept o perioada scurta de timp sau sa consumi ori chiar sa iti administrezi singur drogurile care fac lumea ta sa para fara nici un nor pe cer.
este dureros iti spui, dar vezi tu, antidrepresivele alea pe care le iei au si efecte adverse cum ar fi sa te fa devi sclavul lor (mrrr ce urat suna dar cam asta e adevaru’). poate nu de prima oara, dar luate o perioada indelungata de timp, iti creaza o stare de bine, stare pe care o stimt si „drogatii”. recunosc, am luat si eu un antidepresive (nu ii voi da numele pentru ca nu imi face nici o bucurie sa ii pronunt denumirea) si am intreput brusc, riscand sa ajung leguma sau sa am convulsii, nu mi-am dat seama, dar sincer va spun si recunosc ca sunt oarecum bine dupa ce am fost si la psihiatru si la psiholog, dar depresia se mai instaleaza din cand in cand … da da da stiu, depresia nu exista si e o stare pe care ne-o inducem singuri, dar asta e alta poveste.
urci cu frica in tren sperand ca ce ai vazut pana acum este un cosmar si viata nu este chiar asa. te dezamagesc spunadu-ti ca exact asa este viata, radem si etichetam aratand cu degetul pe cei care au aceleasi probleme ca si noi dar care ei nu se feresc sa si le arate si nu se feresc sa isi arate tratamentulpe care il urmeaza pentru ca spun ei „nu mai au nimic de pierdut”.
este trist sa vezi cum unii oameni ajung sa piarda familii, prieteni, case si poate cel mai dureros ani din viata din cauza asta pentru ca nu sunt putini care se lovesc de despresie, de neintelegeri si de singuratate.
nimeni nu iti va spune sa ii ajuti daca nu simti, sau sa dai tot si tu sa nu mai ramai cu nimeni doar de dragul de a da si a te impauna cu niste lauri care sunt de ochii lumii sau pentru a fi in randul celor cu fapte bune notabile, dar un gest mic aduce soarele pe chipul lor, dadad a soarele poate nu dupa cel pe care tanjesti si o alta fata a soarelui.
trenul asta in care esti tu calator, are multe statii si vei putea observa si simtii multe etichete atribuite unor oameni care au aceleasi probleme ca si tine sau poate mai grave dar care le rezolva zic ei prin propriul tratament, pentru ca si-au pierdut dintr-un motiv sau altul speranta in doctori sau chiar in oameni.
vei merge dragul meu, alaturi de oameni care iti vor ridica zmee din vise, care te vor proteja sau unii iti vor taia aripile din simplul motiv numit „invidie” sau din curiozitatea care ne macina pe toti inca din primele zile de viata.
vei avea langa tine in tot timpul asta oameni pe care ii vei cunoaste accidental si care pot ramane o viata langa tine, sau oameni cae sunt lana tine inca de la primele batai ale inimii si care vor cobori mult mai devreme din tren din cauza diverse cum ar fi unele boli necrutatoare.
eu mi-am pierdut bunicul acum 27 de ani, m-am bucurat de zambetul lui 2 ani si 10 luni, dar stiu ca este langa mine si ca imi este inger alaturi de alti oameni care au coborat din trenul meu si care de undeva de Sus au grija de mine si ma iubesc in felul lor … nimeni nu poate fi iubit la fel o persoana … de asta suntem atat de diferiti.
trebuie sa mergem mai departe, sa coboram din tren atunci cand soarele ne zambeste si altfel, sa avem grija pe cine etichetam si cum … pentru ca si noi poate suntem la fel dar nu vrem sa recunoastem din mandrie, orgoliu sau pur si simplu NU.

fiti cuminti si cu minti 🙂

 

Anunțuri

ai ceva de adaugat ?!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s