ganduri · Idei · In incercarea de a scrie rime si versuri

Monolog

„Acum sa taci!” se aude o voce mai ragusita,
„sa taci, pentru ca mereu tu esti cea ranita.
Tu faaci mereu ce vrei, nu asculti de nimeni,
Nu intrebi si apoi totu plangi tot in suspine
Te doare si nu te inveti minte dar deloc. Zau!
Nu stiu daca gandesti, faci totul de capul tau.
Iti e greu nu te contrazic. Te cred si nu neg,
Sunt multe pe care le faci.Incotro mai merg?
Nu stiu sa te cert sa ma intelegi poate si tu,
Ca nu e bine ce faci.Chiar deloc nu e bine nu.
Stiu ca ai vise si multe lucruri iti doresti,
Dar tu stii pe ce lume esti sau mai traiesti?
Te doare ca nu este langa tine.Nu iti apartine,
E plecat, poate ca putin inca mai tine la tine.
Dar ti-a zis „pe curand” si ca va mai auziti,
In calitate de prieteni, sentimente saraciti.
Viata asta e plina de surprize, stii ce zic,
Dupa ploi mai iese soarele, macar asa un pic.
Ridica-te, zambeste iubeste dar si respira,
Aduna-te si termina. Inceteza! Nu tremura!
Vei fi bine. Nu te descuraja, va f bine,
Si nu uita: tot raul va fi spre bine!!”

Anunțuri

ai ceva de adaugat ?!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s