In incercarea de a scrie rime si versuri

Cazi, te ridici … doar stele

Cazi, te ridici, te stergi de praf si continui sa mergi,
Iar cazi, iar te ridici iar te stergi de praf…alt drum alegi,
Da, zambeste ca si cum nimic absolu nu s-ar fi intamplat,
Razi fals, incerci. In interiorul tau sta un nou dar vechi oftat.
 
Cazi, te ridici. Iti recapeti zambetul si continui drumul,
Te gandesti ce nu merge bine cu tine … dar si in tine cu totul,
Deje te intrebi ce se intampla cu tine de mereu tu tot cazi,
Dar mereu zambesti si in suflet tu nu poti sa incetezi sa oftezi.
 
„De ce mereu cand vreau sa ating o stea trebuie ca eu sa cad?
Cat oare trebuie sa mai sper? cazand mereu si neputand sa o vad?”
O intrebare chinuitoare dar si … fara prea multe raspunsuri,
„Pentru ca stele traiesc prea putin … ele sunt precum fluturii.”
 
Se aude vocea si pe loc chipul cel agitat se mai linisteste,
„Noi le vedem sclipidn pe cerul asta mare care niste mari astri,
Dar ele nu sclipesc de doua ori in acelasi loc … aici pe cer,
Deci simple muritor ia-ti scara si pleaca. Nu o mai inalta in eter.”
 
Si a plecat impacat, cu zambet si fara oftat, fara a mai fi suparat.
Iar de atunci nu a mai cazut o zi, o ora sau nici macar nu s-a impiedicat,
A inteles bine de ce anumite lucruri mult dorite nu pot fi … atinse,
Iar alte vise uneori e bine sa fie lasate cumva, dar nu prea mult … stinse.
 
scara cer
 
 
Anunțuri

ai ceva de adaugat ?!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s