In incercarea de a scrie rime si versuri

Scara spre dorinţe

Am ridicat scară înaltă, până departe de ai ploii nori,
O scară unde poate urca oricine, chiar şi cei visători.
Am făcut un pas, apoi încă zece şi da, am reuşit şi m-am ridicat,
Am lăsat pâmântul aici, am ajuns la luna şi stelele care m-au aşteptat.
Am ridicat pasul şi mai inălţat, am vaăzut ce doar se povesteşte,
Ce mulţi speră sa atingă, doar viseză, atât doar se îndrâzneşte.
Am urcat pasul şi mai înalt pe scară din curiozitate,
Şi am ajuns şi mai sus, la cele ce sclipesc, la stele.
Am văzut ce frumoase sunt, dar mi-am continuat încet urcatul,
Atât de mult mi-am dorit să te revăd, sărut, chem, din nou bunicul.
Probabil că au trecut atât de multe nopţi de la ultimul meu vis,
Încât pare atât de departe albastrul cerului infinit neatins.
Mai aveam un pas de făcut pentru a te putea strânge din nou în braţe,
Dar scara ca prin farmec a dispărut, cu toate visele şi ale mele dorinţe.
Cu ele odată am cazut şi eu, dar nu-i nimic voi ridica din nou o alta,
Mult mai solidă, rezistentă şi mai înalta decât cea care a fost, prima.

Anunțuri

ai ceva de adaugat ?!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s