In incercarea de a scrie rime si versuri

Sentinţa…condamnare

Ca un ultim condamnat la moarte, îmi aştept sentinţa,
Judecata finală şi hotărârea care-mi va schimba,sau nu, viaţa,
Sunt doar câteva lucruri care mă mai ţin pe linia de plutire,
Din iubire, doar puţine sunt clipele, restul doar de visare.

Am ucis cu sange rece amintirile care mai ţineau de noi,
Da, toate clipele frumoase, toate cele împărtite la doi,
Care nu le-am uitat prea uşor, au rămas doar in minte,
Dar trec repede, le-am transformat deja în milisecunde.

Am omorât fără să-mi pese câtuşi de puţin, iubirea, ultima,
Care o simţeam pentru tine, dar nu pot uita, încă, clipa,
Când pentru ultima oară te-am văzut, apoi mi-ai zis „pas”,
Când ca un orb, ca un mut, un om fără nimic, singur am rămas.

Am otrăvit, chiar fără milă, recunosc, desigur tot cu voia mea,
Tot ce ţinea de noi doi, de amintirea noastră, sau chiar a ta,
Dar sunt convinsă, nu regret absolut nimic din tot ce am făcut,
Îmi aştept cuminte, în banca mea, sentinţa, pe care sigur o execut.

Nu îmi pare rău de nimic, de nici o clipa, probabil că e mai bine aşa,
Din tot, ce am avut, din toate în care te-am avut, acum eşti sters deja,
Viaţa îmi merge bine, chiar nu mă plâng, nu am de ce, merge înainte,
Am învăţat de multă vreme să trăiesc, să respir, să mă bucur fără tine.

Anunțuri

ai ceva de adaugat ?!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s