In incercarea de a scrie rime si versuri

Stare … Visare … Zbor

Mi-am îndreptat privirea undeva departe, spre cer,
Cuvintele toate spuse, sau nu, au rămas în aer, eter,
Nimic sau nimeni nu mai poate întoarce timpul trecut,
Nici eu sau tu, nici nu îmi doresc vroedată să mai fi putut.

Mi-am întins aripile, frânte şi aşa de amar, să pot zbura,
Nimeni nu mi-a spus că e uşor şi doar atât „Nu încerca!”,
Pierderea este prea mare, şansa de reuşita este prea mică,
Curajul îl simt, teamă nu este, poate doar un pic de frică.

Deschid aripile, privirea o ţin dreaptă, respir, clipesc,
Ce dulce este sentimetul …. în sfărşit pot să plutesc …
Atât de aproape îmi este cerul, luna îmi este acum mumă,
Tatăl soare, iar soră imi este steaua cea mai din urmă.

Zbor simt că da, ating abisul, infinitul şi da … cerul,
Cât de aproape îmi este totul … dar stai deja văd pământul,
Prea puţin timp am simţit că totul este al meu, îmi aparţine,
Mă trezesc mai bine, văd că totul pe pământ este aici lânga mine.

Doar un fulg apare şi îmi arată ca totul a fost doar un vis,
Un vis unde totul chiar totul, fără greutate îţi este permis,
Unde visele se îndeplinesc iar a doua zi te trezesti iar pe pământ,
Acelaşi muritor cu acelasi vis: de a zbura măcar odată din când în când.

Anunțuri

ai ceva de adaugat ?!

Te rog autentifică-te folosind una dintre aceste metode pentru a publica un comentariu:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s