Poveste

Orologiul bate, el o aşteaptă pe marginea apei,
Ea se apropie încet, precum o lebădă pe apă sub chipul fetei,
Pe care el o iubeşte, o doreşte şi o adoră atât de mult.
O zăreşte este superbă iar el pe loc rămâne mut.

Poartă o rochie albă, lungă, vocea şi atingerea
Sunt angelice, nu mai putea spune ca este tot ea
Acea fată simplă, acum păşeşte ca o printesă, priveşte ca o regină
Lui tot nu îi vine să creadă şi o ţine şi mai strâns de mână.

Păşesc amândoi ca într-o poveste pe marginea lacului,
Albastrului cerului se regăseşte în ochii prinţului,
Culoarea trandafirului în obraji, lumina lunii în privire,
Pielea catifelată, ce te cutremură la prima atingere.

Miros de trandafiri, iubire în ochi, pasul mic
Prinţesa pluteşte, pâmântul sub pasul ei nu simte nimic
O sărută cu foc, oferindu-i o stea de pe blota cerească
Pentru ea în inima lui este, cea mai frumoasă crăiasă.